Glezna și scorburile, iertarea și uitarea.

Nu (mai) sunt gelos, nu (mai) am nici măcar curiozități de a verifica unde și cu cine își petrece ”iubirea vieții mele” timpul când nu este cu mine. Nu este ceva care să mă pasioneze sau consume.
Nu mă interesează! 
Dacă se întoarce la mine mai târziu și este tot bună, blândă, iubitoare, răbdătoare, liniștită, zâmbitoare, blândă, înțelegătoare și tolerantă, așa cum era de dimineață când a plecat de lângă mine, poate să vină seara sau noaptea ori dimineața următoare și din trei puli deodată.
Pe mine nu mă afectează, dacă ea asta își dorește sau are nevoie, eu nu vreau să știu de unde-și procură energia și scânteia care-o țin fabuloasă în viață. Cât timp este veselă și jucăușă cu mine nu am de ce să mă plâng și o susțin în orice proiect o pasionează, chiar dacă nu sunt elementul central.
Îi doresc să fie sănătoasă, norocoasă și fericită în continuare lângă cine vrea mușchiul ei!

Dar dacă vreodată îmi vei călca strâmb, în perioada imediat următoare în care îmi jurai exclusivitate și dedicare pe care nu ți le-am impus eu, eu ți-am cerut doar sinceritate și onestitate, știi bine că voi afla curând indiferent cât de bine te vei ascunde. 
Aflu negreșit de luxația gleznei tale, nu pentru că sunt vreun deștept sau vreun magician ori clarvăzător, nu!, din două motive:

1. Știi bine că toate informațiile de care am nevoie mă caută până mă găsesc. Ai avut destule confirmări în acest sens, nu?
2. Dacă nu-mi vine vestea singură la ureche, tu știi bine că nu mă poți minți la nesfârșit, curând te vei deconspira singură, suflețelul tău e pur și nu suportă să-l mintă pe al meu, cel care nu l-a rănit niciodată. Corect?

Atunci când voi afla, dar fix atunci, cuțitul îmi va intra în spate, în stânga, în zona toracală, acolo între coaste unde mă va împiedica să respir și să dorm o vreme. Știi tu unde și știi și cum!

Dar dacă tu ți-ai scrântit glezna și nu numai, pierzându-ți mai întâi cumpătul, fie și doar ” o singură dată, îți jur!!!”, și nu-mi spui asta imediat încercând din tot sufletul tău să rezolvi ce se mai poate remedia, dacă mai vrei să îndrepți ceva, te asigur solemn că nu te voi privi urât, nu te voi judeca, nu te voi răni, nu-ți voi face scene, nu voi reacționa nicicum împotriva ta. 
S-ar putea chiar să nici nu fiu supărat pe tine pentru că ești și tu un om și ai slăbiciuni ca orice vietate, nu?, cine n-are momente mai slabe?

Dar să fii sigură că, repet: dacă nu ești onestă și sinceră cu mine așa cum am stabilit la început, de săptămâna următoare poate că voi fi alt om, asta dacă te-am iubit mult așa cum îmi închipui azi și așa cum crezi și simți și tu.
Un cu totul alt om, un om pe care probabil că nu-l vei mai recunoaște niciodată. Un om care este posibil că va călca strâmb la rândul lui, de trei sau cinci ori, ca să fie echitabil. Egal nu va fi niciodată pentru că o femeie iubește o dată și bine, dar cel mai probabil folosește atunci și suflețelul, pe când un bărbat poate cotrobăi bezmetic prin zeci de scorburi și să le uite pe toate la nici cinci-zece minute după ce a terminat prima oară cu ele. De cele mai multe ori nici nu mai intră a doua oară în aceeași peșteră.

Freamătul cărnii este cel mai bine auzit de către un hipoacuzic bilateral, știai asta, nu?