- Ce faci?
- La birou. Tu?
- Şi eu.
- Dar aud păsărele cântând lângă tine.
- Aşa-i.- La birou. Tu?
- Şi eu.
- Dar aud păsărele cântând lângă tine.
- Eşti încă în raiul tău?
- Da.
- Când vii înapoi?
- Probabil mâine.
- Norocosule! Îți permiți...
- Da, sunt tare norocos! Dar tu ți-ai putea permite de trei-patru ori mai multe...
- Eu n-am curajul tău.
- Norocul ține cu cei curajoşi.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!