Motto:
”- Cum adică ești ”Favoritul lui Dumnezeu”?
- Exact cum auzi!”
Prolog:
Să renunți la gregaritate sterilă prin abandonarea definitivă la patru-cinci grupuri de prieteni, celebrele ”găști”, în douăzecișicinci de ani, pe rând la câte unul/una la cinci-șapte ani, și să te separi de zeci de ”prieteni” pentru a rămâne doar cu doi-trei apropiați, dar autentici, nu-i simplu și nici la îndemâna oricui.
Să suferi accidentări fizice, musculare, unele care au în tratamentul convențional perioadă de recuperare de șase-douăsprezece luni și tu s-o rezolvi în stilul propriu în două-trei luni, unele care necesită standard intervenție chirurgicală, două!, și tu s-o rezolvi cu orez englezesc este incredibil și covârșitor.
Să pierzi o sumă importantă de bani, echivalentul a două garsoniere confort unu sporit în zone foarte bune, după ce ai pierdut alte două imobile, și să rămâi oarecum bine și realist-încrezător este infernal și puțini reușesc fără daune interne sau sociale permanente. ”N-au fost două sute de mii, doar vreo sută și ceva...”.
Să pierzi controlul propriului suflet, nefăcând nici un rău nimănui, și fără ca mai nimeni să nu știe de crunta ta scufundare, și să-ți regăsești mai apoi liniștea și echilibrul singur și calculat, fără nici un sprijin instituționalizat sau permanent, fără medicamente sau ghidaj profesional, este o minune, nu cunosc prea multe cazuri asemănătoare.
Să pierzi rostul, busola, încrederea în tine și în capacitățile tale, să nu mai vezi nici luminița de la capătul tunelului perfect întunecant de minți și să nu mai găsești nici o gură de aer sub apă presat fiind și nereușind să ieși la suprafață, să vrei să ștergi totul (și definitiv) cu buretele într-o secundă nenorocită și mai apoi să scoți totuși miraculos capul deasupra apei sufocante și să respiri cu nesaț și să deschizi ochii larg într-un nou și orbitor binefăcător Soare - aici este o fabuloasă experiență și izvor de povești.
Epilog:
Să refaci toate cele de mai sus cu zâmbetul pe buze și liniștit, în timp și cu mici pierderi - e adevărat, totul ce este valoros are nevoie de timp ca să se stabilizeze și fixeze, abia aici e frumusețea vieții profunde.
Și să continui cu cine a rămas alături de tine trecând prin toate cele de mai sus:
P.S.:
Ba da. Există și se poate! Evident: doar cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Pentru că sunt favoritul lui, de aia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.