joi, 18 iulie 2019

Peren sau de-o vară? (N.Y.)

Am cunoscut persoane care dormeau două-trei ore pe noapte și apoi erau ca noi. Aveau o energie vitală aparentă fabuloasă, munceau de dimineața până seara fără să se plângă de plictiseală, stress sau oboseală. Posedau și o dorință sexuală de nestăvilit, mult peste media normală și mult chiar peste o femeie sănătoasă și tânără și dornică. Nu erau nimfomane, nici vorbă, dar ceva era prea mult. Mult prea mult. Nu aveau niciodată nevoie de odihnă, de răgaz, de reculegere, de refacere. Se culcau constant spre două-trei dimineața sau chiar mai târziu. Păreau niște baterii mereu pline, ceva nu era în regulă cu ele. Dar asta se va vedea abia în timp.

Oare nu erau mai de dorit acelea care erau mai liniștite, mai așezate, mai cu somn și refacere la prânz și culcat mai repede seara, ”odată cu găinile”?

De ce primele ”duracel” erau mereu încercănate, nervoase, nemulțumite și pline de toate bolile Pământului și cu prizele constant defecte, pe când cele din urmă, ”portocaliile”, sunt mereu zâmbitoare, calde, primitoare, relaxate, odihnite, fericite, ”Soarele meu”?

Ne putem compara și cu o mașină de raliuri, de WRC de exemplu, și un camion de marfă de 20 de tone. (Aici, în NY, am văzut comune și de 40-44 tone pe străzi.) 
Care va împlini zece-douăzeci de ani încă în serviciu, în viață, active, productive? 
Sunt multe mașini de raliu care nu trec nici de un an de competiție, campioana este deseori aruncată la fiare vechi, uzura este prea mare și costurile de întreținere prea grele raportate la satisfacții ca să mai merite să mai investești în ea. Se construiește mereu una nouă, de la zero. Cu un camion îți faci treaba la fel ca în prima zi cu zero km la bord, chiar dacă podeaua nu mai strălucește și are mici și mari rupturi și zgârieturi, iar în cabină nu mai ai comfortul de la început.

Tu ce ai alege? 
O petardă luminoasă ce-ți ia ochii pe moment orbindu-te, ce trăiește intens, dar scurt, sau  mai bine o lumânare lată și groasă cu fitil robust care arde săptămâni la rândul egal, cald, constant?

Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!

https://mnmlistro.blogspot.com/2015/04/ca-fata-mare-la-maritat.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2016/11/bucatele-din-21-octombrie-2016.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2016/05/liniste-aer-spatiu-cer-lentoare.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2015/08/intrebari-esentiale.html





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.