Oare nu erau mai de dorit acelea care erau mai liniștite, mai așezate, mai cu somn și refacere la prânz și culcat mai repede seara, ”odată cu găinile”?
De ce primele ”duracel” erau mereu încercănate, nervoase, nemulțumite și pline de toate bolile Pământului și cu prizele constant defecte, pe când cele din urmă, ”portocaliile”, sunt mereu zâmbitoare, calde, primitoare, relaxate, odihnite, fericite, ”Soarele meu”?
Ne putem compara și cu o mașină de raliuri, de WRC de exemplu, și un camion de marfă de 20 de tone. (Aici, în NY, am văzut comune și de 40-44 tone pe străzi.)
Care va împlini zece-douăzeci de ani încă în serviciu, în viață, active, productive?
Sunt multe mașini de raliu care nu trec nici de un an de competiție, campioana este deseori aruncată la fiare vechi, uzura este prea mare și costurile de întreținere prea grele raportate la satisfacții ca să mai merite să mai investești în ea. Se construiește mereu una nouă, de la zero. Cu un camion îți faci treaba la fel ca în prima zi cu zero km la bord, chiar dacă podeaua nu mai strălucește și are mici și mari rupturi și zgârieturi, iar în cabină nu mai ai comfortul de la început.
Tu ce ai alege?
O petardă luminoasă ce-ți ia ochii pe moment orbindu-te, ce trăiește intens, dar scurt, sau mai bine o lumânare lată și groasă cu fitil robust care arde săptămâni la rândul egal, cald, constant?
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
https://mnmlistro.blogspot.com/2015/04/ca-fata-mare-la-maritat.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2016/11/bucatele-din-21-octombrie-2016.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2016/05/liniste-aer-spatiu-cer-lentoare.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2015/08/intrebari-esentiale.html
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!