duminică, 28 iulie 2019

Piciorul fracturat în prag

Să nu știi sau să nu poți spune clar și răspicat, la timp, ”Ajunge!”, ”Nu!”, ”STOP!!!” este o încurajare pentru orice agresor și pune victima sub circumspecția colaborării partizane, a planurilor ascunse sau a plăcerii perverse, masochiste. 

Să nu ceri ajutor și nici măcar să nu te sfătuiești cu cei ce te-ar putea cumva ajuta, măcar cu un sfat, este iarăși o realitate și o față cruntă a fricii inoculate de atacator în timp îndelungat.

Dar lipsa luptei sau a protestului vehement împotriva unei pretinse agresiuni va demobiliza pe oricine avizat și în putere să te apere sau să încerce să te ajute.

Cine nu se apără singur, cu greu va fi protejat de altcineva, mai ales în baza unei idei frumoase, a unui gest cavaleresc sau a unui act cu titlu oneros. Tocmai pentru că nu mai există așa ceva, iar ele nu mai există pentru că nimeni nu le-a mai apreciat sau valorizat în ultimele decenii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.