Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să am puterea să vând tot,
să las în urmă și baltă pe cel care sunt de ieri și de azi și s-o iau
încrezător de mână fugind cu ea undeva departe...
Dar, Doamne!, sunt atât de târșelos, atât de egoist și de
fricos față de o evidentă imensă fericire, încât mă bucură nespus că ea este și
în domeniul ăsta fix la fel ca mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.