Iubirea se trăiește, nu se discută.
E ca un ordin: se execută impecabil, nu se comentează.
E ca un ordin: se execută impecabil, nu se comentează.
Suntem gregari prin excelență, cei mai mulți dintre noi, ne
place să ne adunăm cât mai asemănători într-un loc, ne simțim bine înconjurați
de alții - chiar dacă îi cunoaștem vag sau aproape deloc, ne temem să stăm o
clipă doar cu noi înșine. Și când ne-am întâlnit așa mulți, cu asta începem -
să ne plângem împreună de diverse, fiecare își aduce aportul la discuție, și
uităm binele personal de care beneficiem într-un fel sau altul orișicare și
uităm și să fim recunoscători pentru asta.
Poate că ar fi momentul sa apreciem comorile pe care le avem
fiecare în curtea lui. Și să fim mulțumiți că putem munci, că avem ce munci și
că putem fi liberi și (relativ) independenți, că avem un acoperiș deasupra
capului, că suntem relativ sănătoși și nu dăm puținii noștri bani pe la
doctori. Chiar mâncând doar o felie de pâine și bând doar un pahar cu apă rece.
Cât suntem încă pe pace.
Eu zic să fim mulțumiți fie și cu atât.
E bine.
Va fi bine!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!