joi, 25 iulie 2019

Never-ever give up! (N.Y.)

Când ți-ai ascuțit și cizelat răbdarea și bunăvoința cu un copil sau doi, și asta este o realizare cu adevărat fabuloasă, atunci oamenii ”mari” nu te vor mai putea necăji sau deranja niciodată. Dimpotrivă!

Hohote de râs și valuri de bunădispoziție te vor copleși când vei descoperi în trupuri de adulți nedospiți o grămadă de copii debusolați, alintați, răniți, râzgâiați, dezorientați, neiubiți.

Nu renunța niciodată să fii bun/bună cu cine se comportă măcar asemenea cu tine!  Pentru că nu știi niciodată ce copil mic este rănit și plânge în interiorul un adult aparent matur.



Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

Max

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!