joi, 25 iulie 2019

Never-ever give up! (N.Y.)

Când ți-ai ascuțit și cizelat răbdarea și bunăvoința cu un copil sau doi, și asta este o realizare cu adevărat fabuloasă, atunci oamenii ”mari” nu te vor mai putea necăji sau deranja niciodată. Dimpotrivă!

Hohote de râs și valuri de bunădispoziție te vor copleși când vei descoperi în trupuri de adulți nedospiți o grămadă de copii debusolați, alintați, răniți, râzgâiați, dezorientați, neiubiți.

Nu renunța niciodată să fii bun/bună cu cine se comportă măcar asemenea cu tine!  Pentru că nu știi niciodată ce copil mic este rănit și plânge în interiorul un adult aparent matur.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.