Apreciază ceea ce ai deja, de ce trebuie să-l pierzi ca să-l valorizezi?!? (N.Y.)

Poate că așa este dat omului de rând: să aprecieze ceea ce este cu adevărat valoros abia după ce l-a pierdut sau l-a stricat iremediabil. Ar fi bine ca să înveți din experiențele altora, să nu-ți belești inutil pielicica ta fină, dar se pare că cea mai bine însușită lecție este cea la care ești scos la tablă să răspunzi: sub presiune se fac diamantele.
Nu apreciezi libertatea până ce n-o pierzi. Cei care au fost închiși înțeleg cel mai bine valoarea inestimabilă a libertății. ”Nici un milion de dolari nu merită să stai nici măcar o singură zi în pușcărie.”

Nu-i înțelegi valoarea și nu-ți protejezi sănătatea până ce n-o deteriorezi sau o pierzi. ”Aș da orice ca să pot fi sănătoasă din nou, nu-mi trebuie nimic, doar un pahar de apă  și o bucată de pâine și sunt fericită”.

Să mergi în pielea goală prin casa ta sau prin curtea ta este o avere. Să poți face nudism la mare fie și doar câteva zile pe an este o altă trăsătură a nababilor.

Să vii când vrei, să pleci când vrei, să mănânci când vrei, să dormi când vrei să te plimbi când vrei, să te iubești când vrei - toate acestea sunt adevărate diamante și e păcat să le apreciezi abia atunci când nu le vei mai avea.

https://mnmlistro.blogspot.com/2019/06/pe-lumea-cealalta.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2019/06/luxul-nu-garanteaza-fericirea-bogatia-o.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2019/06/sa-te-fereasca-bunul-dumnezeu.html