Tăcerea poate fi de aur

Dumnezeu, sau mama, ne-a dat două urechi şi o singură gură. Oare pentru a putea asculta de două ori mai mult şi a vorbi doar o dată sau mai puțin ori deloc?


Ştii cum făceau tinichelele legate de maşina proaspeților căsătoriți? Cam aşa este şi gura multora care sporovăiesc de dimineața până seara. Cei mai mulți nu transmit nimic folositor sau odihnitor auditoriului.
Vorbind, de cele mai multe ori, dar mai ales neîntrebat sau doar de dragul conversației, să fie aerul plin cu sunete, ai putea să spui și ce nu trebuie. Sau să vorbești mai mult sau mai multe decât este cazul sau strict necesar.

Vorbind pierzi imensa ta șansă de a tăcea. E ca la polițiștii americani: ”tot ce spui poate fi folosit împotriva ta”. Remain in silence! Tăcerea nu poate aduce greșeala atât de repede pe cât o poate face cel ce vorbește doar ca să se audă.

Cred că este util și prețios să asculți. Să asculți cu atenție, să procesezi ceea ce auzi și apoi să înțelegi bine ceea ce ți se spune sau cere ori oferă.
Tăcând, de cele mai multe ori, vei putea atrage atenția celorlalți mai repede decât debitând baliverne doar de dragul dialogului steril sau de frica morbidă de liniștea clarificatoare.

Deseori, în special în ultimele luni, m-am înfrânat să rostesc. Mi-a fost, recunosc, teribil de greu. Dar cred că am fost de două ori câștigat:

1. Am păstrat în mine o energie și niște informații pe care ceilalți le puteau utiliza corespunzător sau nu, dar pe care nu le solicitaseră explicit și pe care, poate, nici nu doreau să le afle.
2. Poate că am câștigat dorința, curiozitatea și nelămurirea terților referitoare la punctul meu de vedere. S-a născut astfel, și se va dezvolta vertiginos, o atracție a celorlalți față de ceea ce aș avea de spus sau de adăugat.

Tăcerea e de aur, de cele mai multe ori, iar avocatul neplătit este perfect bun de pălmuit!