vineri, 5 iunie 2015

Autoiubire

Din ciclul "dacă nu mă alintă nimeni, pot să mă mângâi şi singur...":
Cineva îmi transmite că aş fi un suflețel imens, bun, blând şi cald.

S-o cred? 

Cine a mai văzut animal, fiară sălbatică, având caracteristicile acelea?
Sau e prea gogonată, totuşi?

Am ajuns, acum la bătrânețe, la concluzia că cea mai bună și mai alinătoare mângâiere este cea pe care ți-o oferi singur. Apoi pot veni și celălalte ale celor din jur.
Dar dacă tu nu te iubești pe tine, măcar puțin, dar sincer, este greu de crezut c-o vor face alții.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.