Banii n-aduc fericirea, dar o pot întreține, cumva. Evident că viața e mai frumoasă în Mercedes decât în Dacia, dar nu-i neapărat mai ușoară sau mai liniștită.
Clar că e mai zâmbicios și net mai relaxant să ai o curte doar a ta, sau două - una cu un covor nesfârșit de iarbă, flori și pomi fructiferi, decât să ”Hai fie cu noroc, să vă dea pe to(n)ți la bloc!”, dar de cele mai multe ori este mult mai stressantă, mai apăsătoare, mai greu de dus dacă nu știi cum să negociezi abundența.
Zâmbetele cele mai largi și mai relaxate nu le-am întâlnit pe stradă în zonele cele mai faimoase și mai luxoase ale lumii, ci într-o parte mai medie și mai retrasă a societății. Nu în Manhattan, nici în Hollywood și nici pe Rodeo Drive și nici pe toate străduțele faimoase adiacente, nu am întâlnit zâmbete largi relaxate cum am găsit în Brooklin, Astoria, Queens sau în Pennsilvania ori în Long Island în zonele rezidențiale simple sau prin parcuri ori la plajă. Banii nu sunt tot timpul doar rezolvare de probleme, de cele mai multe ori sunt producătoare de griji suplimentare, inutile.
Faptul că ai ești la volanul unui SUV ultraluxos nu va pune fericire pe termen lung pe fața persoanei din dreapta ta. Bentley, Lamborghini, Ferrari, Rolls Royce, Maserati și celelalte sunt pentru ostentație, nu pentru satisfacție. Și durează maxim cinci-zece minute, apoi tot masca revine pe față. Faptul că cei doi nu comunică și nu zâmbesc unul altuia în mașina de sute de mii de dolari spune multe.
La fel este și-n Europa, nici Bucureștiul nu face excepție. Orgasmele cele mai explozive și cu tremurături prelungi au fost mai dese în Berceni, Dristor și Muncii, decât în Primăverii, Dorobanți-Floreasca sau Pipera.
Să știi să te mulțumești cu ceea ce ai este o avere incredibil de mare. Să interiorizezi și să metabolizezi abundența a ceea ce ai este fabulos!
”Suntem atât de bogați și de bine și de fericiți...”
Sunt mulți multimilionari care ar da orice sau totul să fie ca noi, să simtă ce simțim noi , să vibreze cum vibrăm noi.
Beverly Hills/Rodeo Drive/Hollywood, Los Angeles, California. (June, 12-18, 2019)
Clar că e mai zâmbicios și net mai relaxant să ai o curte doar a ta, sau două - una cu un covor nesfârșit de iarbă, flori și pomi fructiferi, decât să ”Hai fie cu noroc, să vă dea pe to(n)ți la bloc!”, dar de cele mai multe ori este mult mai stressantă, mai apăsătoare, mai greu de dus dacă nu știi cum să negociezi abundența.
Zâmbetele cele mai largi și mai relaxate nu le-am întâlnit pe stradă în zonele cele mai faimoase și mai luxoase ale lumii, ci într-o parte mai medie și mai retrasă a societății. Nu în Manhattan, nici în Hollywood și nici pe Rodeo Drive și nici pe toate străduțele faimoase adiacente, nu am întâlnit zâmbete largi relaxate cum am găsit în Brooklin, Astoria, Queens sau în Pennsilvania ori în Long Island în zonele rezidențiale simple sau prin parcuri ori la plajă. Banii nu sunt tot timpul doar rezolvare de probleme, de cele mai multe ori sunt producătoare de griji suplimentare, inutile.
Faptul că ai ești la volanul unui SUV ultraluxos nu va pune fericire pe termen lung pe fața persoanei din dreapta ta. Bentley, Lamborghini, Ferrari, Rolls Royce, Maserati și celelalte sunt pentru ostentație, nu pentru satisfacție. Și durează maxim cinci-zece minute, apoi tot masca revine pe față. Faptul că cei doi nu comunică și nu zâmbesc unul altuia în mașina de sute de mii de dolari spune multe.
La fel este și-n Europa, nici Bucureștiul nu face excepție. Orgasmele cele mai explozive și cu tremurături prelungi au fost mai dese în Berceni, Dristor și Muncii, decât în Primăverii, Dorobanți-Floreasca sau Pipera.
Să știi să te mulțumești cu ceea ce ai este o avere incredibil de mare. Să interiorizezi și să metabolizezi abundența a ceea ce ai este fabulos!
”Suntem atât de bogați și de bine și de fericiți...”
Sunt mulți multimilionari care ar da orice sau totul să fie ca noi, să simtă ce simțim noi , să vibreze cum vibrăm noi.
Beverly Hills/Rodeo Drive/Hollywood, Los Angeles, California. (June, 12-18, 2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.