Este visul multor corporatiști, dar este o utopie, o păcăleală, un surogat, un paleativ. Pe termen lung nu este fezabil, nu va da rezultate net superioare decât în cazuri rare, strict personalizate.
Pe perioade scurte se poate face remote work și poate să fie chiar benefică. Poți avea grijă mai bine și de tine și de cei dragi muncind oarecum în același timp. E ca un fel de bonus, o bomboană, o săptămână la birou, o săptămână de acasă, sau două săptămâni la biroul nociv, apoi două săptămâni acasă în scutecele tale.
Unii se duc la o lună la birou cu două săptămâni acasă, o astfel de variantă există, uneori și funcționează.
Este o luptă imensă pentru atenție: la ce să te concentrezi mai repede? La munca de unde ești plătit sau la confortul casnic pentru care ai optat izolându-te de gloată?
Munca exclusiv de acasă este o fantasmă pentru că lumea, marea majoritate, nu poate și nu-și permite fizic și emoțional. Mai mult din punct de vedere fizic este greu, pentru că omul, în proporție de 99%, este așa cum știm, adică gregar, iar fără interacțiunea de zi cu zi cu alți semeni, cu colegii de birou, se deteriorează, se deformează.
Unii au nevoie ca de aer să se vadă, să vorbească, să interacționeze, să se tachineze, să râdă, să se bucure și să sufere împreună cu alții, zi de zi, face to face. Iar cei mai mulți ”nu se pot scoate din priză” nici când sunt acasă, nici la serviciu. Oriunde ar fi ei se gândesc și acționează în partea cealaltă.
Puțini pot trăi în propriul lor univers al casei cu o persoană dragă și cu copiii lor pur și simplu.
Puțini se pot mulțumi cu imensitatea micului univers al cuplului și al familiei restrânse. Aceștia sunt o excepție, o sutime, poate și mai puțini.
Ca în orice altceva în viață, echilibrul este cheia. Să reușești să separi viața de serviciu de cea personală este o mare realizare, dar o corvoadă pentru cei mai mulți.
(NY, June 8, 2019 - text conceput în București, IOR 2017, scris în ciornă pe hârtie la Slănic 2018, trascris în ciornă pe laptop 2019 martie, publicat pe blog în NY azi)
Pe perioade scurte se poate face remote work și poate să fie chiar benefică. Poți avea grijă mai bine și de tine și de cei dragi muncind oarecum în același timp. E ca un fel de bonus, o bomboană, o săptămână la birou, o săptămână de acasă, sau două săptămâni la biroul nociv, apoi două săptămâni acasă în scutecele tale.
Unii se duc la o lună la birou cu două săptămâni acasă, o astfel de variantă există, uneori și funcționează.
Este o luptă imensă pentru atenție: la ce să te concentrezi mai repede? La munca de unde ești plătit sau la confortul casnic pentru care ai optat izolându-te de gloată?
Munca exclusiv de acasă este o fantasmă pentru că lumea, marea majoritate, nu poate și nu-și permite fizic și emoțional. Mai mult din punct de vedere fizic este greu, pentru că omul, în proporție de 99%, este așa cum știm, adică gregar, iar fără interacțiunea de zi cu zi cu alți semeni, cu colegii de birou, se deteriorează, se deformează.
Unii au nevoie ca de aer să se vadă, să vorbească, să interacționeze, să se tachineze, să râdă, să se bucure și să sufere împreună cu alții, zi de zi, face to face. Iar cei mai mulți ”nu se pot scoate din priză” nici când sunt acasă, nici la serviciu. Oriunde ar fi ei se gândesc și acționează în partea cealaltă.
Puțini pot trăi în propriul lor univers al casei cu o persoană dragă și cu copiii lor pur și simplu.
Puțini se pot mulțumi cu imensitatea micului univers al cuplului și al familiei restrânse. Aceștia sunt o excepție, o sutime, poate și mai puțini.
Ca în orice altceva în viață, echilibrul este cheia. Să reușești să separi viața de serviciu de cea personală este o mare realizare, dar o corvoadă pentru cei mai mulți.
(NY, June 8, 2019 - text conceput în București, IOR 2017, scris în ciornă pe hârtie la Slănic 2018, trascris în ciornă pe laptop 2019 martie, publicat pe blog în NY azi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.