Amor vincit omnia! (N.Y.)

Ești ceea ce iubești, nimic mai mult, nimic mai puțin!

Se va vedea pe tine, pe fața ta, pe corpul tău, pe mintea ta, pe suflețelul tău, exact ceea ce adori și ce ții zi de zi lângă tine.

Să-ți păstrezi regulile de morală cât mai sus și nealterate este greu. Să o faci și să le reții pe cât mai multe dintre ele, mai ales în vremurile grele, este infernal, mai ales când stomacul neantrenat și veșnic flămând cere ceva, iar creierul inocent și visător vrea cu totul altceva. Vor veni negreșit timpuri mai bune, iar dacă tu ai abandonat reperele morale și caracterul ți-a fost pătat, vai ție!, nimeni nu te va mai putea salva de rușinea ta către tine însăți.

Se spune că iubirea copiilor este cea mai pură. Da, dintre toate celelalte, da. Copiii au cea mai mică putere de a simula, de a se preface, de a disimula. O au și ei, o învață zi de zi de la cei mari, dar în doze minuscule, ca arme de supraviețuire și menținere a păcii în jurul lor, nu este nimic mercantil aici, doar blândețe.

Simți că ești bine și curat atunci când un copil te vrea lângă el, când își arată afecțiunea din senin fără nici o cerere, când îți aduce și dăruiește păpușa preferată când tu citești și n-o bagi în seamă, când vezi că preferă să stea cu tine când ești mai obosit și te întinzi pe podea să te refaci puțin, și ele se întind și ele lângă tine, susținător, reparator, să fiți împreună și la bine și la greu, la joacă și la odihnă, când ar putea bine-merci să se joace mai departe ignorându-te.

Tot așa și cu cele mari. Amor vincit omnia.