marți, 1 noiembrie 2016

Bucățele din "21" (octombrie 2016)

Am început să scriu la ”21” după jumătatea verii acestui an pe când eram tolănit zile în şir prin magnificul şi ofertantul Ilanlâk. Aici sunt primele rânduri așternute în luna august fix pe plajă. Aici s-a născut ”21”, acestea erau priveliștile în jurul meu. 


Am început să scriu la ”21” tocmai pentru a înceta a mai ține teorii celor din jur, cele mai multe dintre ele erau într-adevăr nesolicitate și uneori și nedorite, și pentru a evita să umplu feisbucu de gândurile mele zilnice despre relații. 
Am mai scris și luna următoare câteva gânduri din ”21” aici.  Apoi am hotărât să le adun într-un singur fișier și să mă concentrez la el.


Da, scriu despre relații! Fie că ele sunt de afaceri, de camaraderie, sportive, familiale, sentimentale sau doar intime. Dar mai ales amoroase, pentru că din dodoașcă vine și pleacă totul, şi bine şi rău, miere şi sare, oricât ne-am strădui noi să ne ascundem după deget, naivi și pudici absolut inutil fiind.

În "21" nu mai dau nimănui sfaturi, nici măcar nu fac recomandări, nu acuz şi nu judec pe nimeni. Nu-i treaba mea, nu mă mai interesează, liniștea mea este mai valoroasă decât dreptatea sau autoritatea ori prestanța. Eu doar scriu încet, constat, îmi reamintesc, visez și scriu din nou. Atât. Apoi, uneori, mă opresc și trăiesc și mai târziu revin și scriu ce-am mai acumulat pe ciorne sau în telefon. 
Scriu încet, n-am nici o grabă. S-ar putea să dureze un an sau cinci ori poate chiar şapte. Nu-i exclus să dureze chiar și douăzecișișapte de ani, sunt tânăr și frumos și am tot timpul din lume. Nu ştiu când şi dacă se va termina. Habar n-am şi nici nu mă interesează finalul. E o cale de bătut, nu o destinație de atins.

Voi scrie în ”21” despre trecut, uneori și despre fostele mele - rar, puține așa cum au fost, ele vor apărea negreșit, dar nu cu nume și locuri clare. Fiecare dintre ele se va regăsi lejer și sper să se bucure în parte.
Voi pune mult prezent în ”21”. Voi sedimenta zilnic sau săptămânal tot ce va veni la pix cât timp nu dorm. Dar cel mai mult voi scrie despre viitor, despre vise sau premoniții ce mă bântuie deseori. Despre viitorul nostru, da!, al meu și al tău.
Da, al tău!
Da, tu!
Exact, TU!

De gust, câteva mici fragmente din "21":



...


Se poate spune că te-ai vindecat definitiv de incurabila hipoacuzie bilaterală cu care ai fost blagoslovit cu aproximativ patruzeci de ani în urmă dacă începi să auzi clar și tare urletele mute îmbibate de plâns neputincios sfâșiind pieptul cald, blând și primitor al unei mame singure rămasă captivă din naivitate și bunătate într-o căsnicie eșuată de mulți ani și din a cărei închisoare mutilantă nu vede ieșire azi și nici mâine?

”21”
...

...

Poate că micile bucurii sunt subevaluate și chiar ignorate în tratamentul insomniilor, depresiilor post-despărțiri amoroase, supraponderabilității. Cred că ar trebui să dăm șanse mai mari uneori săruturilor neașteptate, unor îmbrățișări din partea cuiva complet străin, unor strângeri puternice și scurte de mâini, unor pahare de apă chioară băute cu înghițituri mici, dar des, unor reprize de somn scurte în mijlocul zilei sau unor plimbări prelungi în parc, eventual pe marginea unei ape, cu ochii spălați de verdele crud și tare al ierbii proaspăt tunse și udate de ploaia ce cade poate chiar atunci.

”21”
...

Nicicând nu ştim cum un plâns sfâşietor azi reprezintă mângâierea cald alinătoare de mâine.

....

Liniştea dintre două femei poate ascunde multe nelinişti înghițite.

...

Cred că unul dintre criteriile cele mai performante prin care poate fi apreciată calitatea unei femei este compus din numărul de zâmbete și din nivelul de relaxare ale bărbatului (bărbaților) din viața ei. 
...
Ea va veni negreşit purtând mereu roadele, frumusețea şi liniştea pe care le-ai plantat cu două sezoane mai devreme, fie ele decade sau decenii.
...

Cu zece secunde înainte de intrare şi în primul minut de după, este indicat să nu faci şi să nu accepți nici o promisiune.


”21”
...



Niciun comentariu: