Este evident că orice mamă vrea binele copilului ei.
Toată lumea știe că fiecare mama va face tot ce știe ea și cum știe ea și cât poate ea înțelege binele copiilor ei.
Să dai de mâncare copilului tău flămând sau să-i asiguri acoperiș sau bani de țigări/haine/distracție poate părea din punctul de vedere al unei mame, ca femeie, indiscutabil și nenegociabil indiferent de circumstanțe.
Să hrănești copilul este o discuție pe care nici o mamă n-o va deschide niciodată. Ca tată sau ca bărbat te poți gândi și altfel sau poți vedea faptul că la o anumită vârstă copiii nu mai trebuie cocoloșiți. Trebuie învățați să se hrănească singuri, să știe sau să învețe să pescuiască, să își producă banii proprii, să fie independenți, să își pună singuri mâncarea în farfurie și acoperișul deasupra capului și să se descurce singuri fără să pună presiune pe mamă.
Este o diferență imensă între a te emoționa ca mamă și a raționa ca bărbat. Binele de moment al copilului ar putea fi piatră de moară pe viitor pentru gâtul aceluiași plod.
După vârsta majoratului sau, mai rău, până aproape de sfârșitul tinereții prime, Mama care insistă să-și hrănească copilul din bunătatea umană, feminină, a unei mame nu face decât rău copilului deja matur și apt de autosusținere și autodezvoltare.
O mamă care vrea să fie prietenă cu fata ei, îndemnând-o sau susținând-o sau acceptându-i tacit drumul greșit sau drumurile greșite, deprinderile periculoase sau activitățile nefaste ori preocupările nepotrivite nu face decât să își distrugă inconștient sau involuntar copilul pe termen lung. Va rămâne prietenul copilului ei tolerându-i toate aspectele negative evidente, dar nereușind să-și impună disciplina, morala și calea cea dreaptă prin educație fermă și dură pe care doar un bărbat valoros o poate impune, îi va compromite de cele mai multe ori iremediabil viitorul, liniștea și feminitatea.
Este evident că mamele vor binele copiilor lor. Nimeni nu poate contesta vreodată asta.
Dar le vor binele și fac binele copiilor din punctul de vedere al lor feminin, sentimental, emoțional.
De cele mai multe ori binele copiilor, binele unui copil oarecare, trebuie ponderat cu un punct de vedere masculin. Ok, nu neapărat al tatălui natural care evident că a eșuat, altfel nu aveam discuția asta. Că eșecul este pentru că nu are timp sau nu se pricepe, că nu știe cum să se ocupe de educația, formarea și cultura unui copil, deja nu mai contează. Răul a fost făcut chiar având gânduri pozitive, planuri oneste. Drumul spre iad este pavat cu intenții bune.
Există profesori, tutori sau mentori care pot să facă reglajele dure, bărbătești, necesare departe de prietenia dintre mama și plodul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.