Ziua 89/365, anul 1/2.
În momentul în care hainele au căzut, și știi bine că se prăvălesc repede, nu mai contează ce job ai, ce venituri ai, și nici care îți este nivelul de inteligență sau cultură. De cele mai multe ori este bine să lași textilele să facă ce vor, controlul n-are putere acolo unde dorința e aprinsă și autentică. Știi cine și ce aprinde dorința aceea incontrolabilă, da? Îți mai aduci aminte de uhhh-ahhh și soft pain?
Cine a avut o să mai aibă, cine a fost o să mai fie!
Viața este, de fapt, un joc precum acela al scaunelor rotative mereu minus unu:
dacă nu apuci din timp un ciolan tânăr și viguros, pentru ros și adulmecat la răstimpuri, cu siguranță altcineva va pune gheara cu nesaț pe el și îl va ronțăi până la os păzindu-l strașnic cu dinții ascuțiți precum acele și cu lăbuțele-i blănoase și roz.Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.