Ziua 107/365, anul 1/2.
Din ciclul meu slănicean cu ”nucile prin noiembrie-decembrie sunt gata, dar veverițele se înmulțesc la nesfârșit și iarna e lungă...” azi lali m-a sunat să-mi spună una nouă de la noi, de la mama lui maya, bunica tatălui meu și a lui lali.
Străbunica mea, Elena, făcea cârnați pentru iarnă, provizii. Copiii ei, maya mea inclusiv, ar fi mâncat cârnați în fiecare zi, că mă tot mir eu cu cine semăn așa carnivor. Și pentru că ponderația și moderația sunt obligatorii pentru o viață bună și liniștită pe termen lung, stră-maya mea le spunea copiilor fabuloasa:
”Ari ma multi dzâlii ca lucanitzi”
adică, ”sunt mai multe zile decât cârnați”.
Tot timpul vor fi mai multe oportunități decât resurse.
Să te chivernisești corespunzător este magnific de util și binefăcător. 99% n-o vor înțelege nici pe asta, e ok. E normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.