Ziua 104/365, anul 1/2.
Ieri a trecut o lună de la cei șapte ani și o zi care n-au mai fost celebrate.
Azi se împlinesc xx ani de când scriu constant pe acest blog și a fost bine și foarte bine.
Să lași loc de bună ziua este obligatoriu pentru civilizat. Se întâlnește munte cu munte, darămite om cu om. Lumea este atât de mică, oamenii atât de puțini.
O pauză este oricând binevenită în orice domeniu mai ales cât turațiile au fost înalte. Performanța se face cu odihnă și recuperare exemplare.
”In interiore hominem...”
Să vedem cum arată și altele...
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.