Prima femeie cu care am avut o motocicletă, prima mea motocicletă - cea fără acte, nici n-a vrut să audă de achiziția acesteia. Discuția era clară: îți iei motocicleta, fain, ai terminat relația cu mine. După care a fost prima ieșire, prima plimbare, cu motocicleta: a plâns tare să nu plec, să nu mă duc, a făcut ca toți Dumnezeii, iar când m-am întors nu a vrut să vorbească cu mine o perioadă, nu m-a mai băgat în seamă. A fost supărată pe mine vreo două zile, au fost tot felul de probleme și discuții prelungi iar relația noastră s-a sfârșit foarte repede după ac est eveniment.
A doua femeie cu care am avut a doua motocicletă, înainte de prima mea plecare la o plimbare mai lungă prin țară pe cal, m-a luat tăcută în brațe, m-a strâns tare la pieptul ei mic, m-a rugat să îi promit că mă voi întoarce bine sănătos și teafăr și era tare emoționată. Am promis că va fi bine, iar când m-am întors era atât de fericită că am revenit și că sunt viu, că totul e ok, că nu am probleme, că nu s-a întâmplat nimic rău și râdea extrem de fericită strângându-mă din nou tare la piept.
Au trecut mai multe motociclete și mai câteva femei pe lângă mine și prin portofoliul meu ajungând în ziua de azi ca la cea mai puternică motocicletă, cea care îmi poate pune cel mai mult și cel mai repede viața în pericol. ”244km/h, 299 în bord electronic, Fla a văzut din spate, relaxat, peste 260.” Dumnezeu a făcut ca să am o femeie de calități și de calibru asemănătoare în același timp.
Când am plecat la prima plimbare, prima oară cu noua motocicletă și cu noua femeie, ea n-a zis absolut nimic: nici să ai grijă, nici de tine, nici n-a plâns. Nimic, nimic, nimic, zero, nada, canci, keine, nichts. Când m-am întors a luat act de revenirea mea m-a întrebat cum a fost, ce ai făcut și cam atât.
Există o corelație directă între reacțiile femeilor de lungul anilor și setările sau poziția mea față de femei în legătură cu riscul asociat. Identic cu motocicletele.
Nimic nu este întâmplător. Experiența are nevoie de ani ca să se sedimenteze, iar lucrurile bune ca și cele rele se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin, dar mai ales dacă nu ești pregătit.
Azi am alt motor, cu un cuplu colosal, mult mai nervos decât toate celălalte la un loc. Un Monstru. L-am probat pe Transalpina zilelel trecute, pe ploaie torențială, pe oboseală, pe limită și la limită. N-a mai fost 244 ca în trecut, n-am parbriz la acest cal, o iapă nărăvașă de fapt, dar era s-o scap în două curbe și cu frâna din față, și cu cea din spate, cu tot cu ABS, dar și pe demaraj din cauza cuplului nou.
Cum se raportează ea la Monstru? Cum sunt eu cu Monstrul? Cum o văd eu pe ea?
”Mă uitam iar adânc în abis și abisul, temător, nu se mai uita înapoi la mine fiind cuprins de frică. Șoc și groază - îl descria ea...!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.