sâmbătă, 20 februarie 2016

Şefi şi subalterni

Din fericire, o mare parte a micilor tirani şi despoți din birouri şi săli nu sunt decât foști bieți nevorbiți sau nebăgați în seamă de nimeni în adolescență sau mai târziu, nişte veritabili marginali obscuri, dar cărora, din stupid bun simț sau inutilă toleranță, nu li s-au tăiat, tot atunci, vorba, ideile şi "capul" definitiv.
Din păcate, ei procreează şi sunt adulați şi susținuți de cei asemenea lor.

Mulțimea cu ochii mari, rotunzi și umezi, vede acestea, le înțelege aidoma, dar înghite în sec şi vremea trece. Câştigând mai repede incompleții, incompetenții şi impostorii prea adeseori sus cocoțați, iar restul majoritar covârşitor în gloată, sărăcie şi mâl de generații de-a rândul. Multe generații de-a rândul.

N-au vină ei că sunt șefi incompetenți, tu gândește-te de ce ești tu subaltern competent și de ce rămâi.
Nu-i bai că ei nu știu cu ce se mănâncă treaba în fruntea căreia sunt puși, tu bucură-te de liniștea și libertatea pe care o ai cu un astfel de habarnist în frunte. Într-un mediu performant și cu cu un șef veritabil timpii morți sau liberi sunt mai puțini. Mult mai puțini.
Nu te grăbi să judeci anumite atitudini sau reacții ale șefului impostor, gândește-te la ce presiune este supus și el și cum îi este imposibil s-o combată adecvat pentru că el n-are ce căuta acolo. Dar pur și simplu nu s-a găsit unul mai bun! E banal.

Dacă tu crezi că poți mai mult decât primești în acest moment, dar pe nedrept nu ești valorizat corespunzător, mergi și demonstrează-ți atu-urile în altă parte. Nu te (mai) plânge bătând pasul pe loc și ridicând praful în bătătură inutil. 

Cerșeala nu-i apanajul unui profesionist. 
Iar dacă n-ai nici puterea să pleci și nici să înghiți cu zâmbetul pe buze autoritatea lui șef inadecvat și slab pregătit, dar susținut de conducerea superioară, atunci nu-ți mai rămâne decât o posibilitate: zâmbește! 
Viața e frumoasă și nu se rezumă doar la cele opt ore de la muncă.


Niciun comentariu: