Toa(n)tă lumea se pricepe excelent, din gură sau din tastatură, la politică, la fotbal, la antiterorism și la imobiliare.
Puțini își fac meseria sau treaba lor onest și bine.
Toți știu cel mai bine ce ar trebui să facă primul ministru, ministrul de interne și ministrul sănătății. Astea toate în același timp în care doar o mică parte ies la lopată iarna, la dat o mătură în fața curții vara sau la o acțiune caritabilă sau de într-ajutorare a semenilor.
Majoritatea cunoaște cel mai bine cum ar trebui condusă o țară, dar foarte puțini își conduc afacerile, casa, mașina, partenerii, copiii, sentimentele sau gândurile cum trebuie.
Replica șfichiuitoare pregătită mereu o au toți, rezolvări rapide la problemele personale zilnice n-au decât unii.
Ironia groasă și sarcasmul grotesc sunt onmiprezente la grup, pe rețelele de socializare și la țigară în pauza de cafea, dar turma a fost mereu ușor de mânat pe asfalt și lucrurile nu se schimbă decisiv niciodată.
Grosul populației rapid judecătoare de oameni este pauperă, cei votați de ei și interpușii sau numiții lor sunt toți cu teșchereaua arhiplină.
Chibiții chițăie de foame, ”actorii” huzuresc pe banii hâtrilor spărgători de semințe de pe margine.
Suntem țara cea mai coruptă din UE și având cel mai scăzut nivel de trai, dar suntem cei mai mulți specialiști pe metru pătrat pe rețelele de socializare.
O fi bine așa?
Puțini își fac meseria sau treaba lor onest și bine.
Toți știu cel mai bine ce ar trebui să facă primul ministru, ministrul de interne și ministrul sănătății. Astea toate în același timp în care doar o mică parte ies la lopată iarna, la dat o mătură în fața curții vara sau la o acțiune caritabilă sau de într-ajutorare a semenilor.
Majoritatea cunoaște cel mai bine cum ar trebui condusă o țară, dar foarte puțini își conduc afacerile, casa, mașina, partenerii, copiii, sentimentele sau gândurile cum trebuie.
Replica șfichiuitoare pregătită mereu o au toți, rezolvări rapide la problemele personale zilnice n-au decât unii.
Ironia groasă și sarcasmul grotesc sunt onmiprezente la grup, pe rețelele de socializare și la țigară în pauza de cafea, dar turma a fost mereu ușor de mânat pe asfalt și lucrurile nu se schimbă decisiv niciodată.
Grosul populației rapid judecătoare de oameni este pauperă, cei votați de ei și interpușii sau numiții lor sunt toți cu teșchereaua arhiplină.
Chibiții chițăie de foame, ”actorii” huzuresc pe banii hâtrilor spărgători de semințe de pe margine.
Suntem țara cea mai coruptă din UE și având cel mai scăzut nivel de trai, dar suntem cei mai mulți specialiști pe metru pătrat pe rețelele de socializare.
O fi bine așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.