marți, 21 iulie 2015

Estivală matinală mieroasă

Cred că așa este frumusețea vieții: ca să poți să ajungi să savurezi răcoarea îmbătătoare a răsăritului de Soare, trebuie mai întâi să treci prin furcile caudine ale arșiței dinaintea apusului.

Ca să poți urca din Bușteni pe Jepii mari sau pe cei mici, apoi prin Piatra Arsă să ajungi pe lângă Stâna Regală înapoi în Sinaia, cred că ar trebui să reușești să te plimbi mai des pe acasă și să urci niște trepte de plăcere și fără să gâfâi. Ca să ridici o halteră de 100, cred că ar trebui, sau ar fi bine - ca să nu te accidentezi, mai întâi să te joci cu una de 50 sau 70 de kg.

Ca să poți să pui în discuție să te bați cu Mike ”Iron” Tyson, când era în perioada lui de glorie, sau ca să ai privilegiul epocal al unui ko din partea lui, trebuia să calci în picioare, zâmbind relaxat, majoritatea rivalilor din jurul lui la acea vreme.

Ca să poți să ajungi să discuți de la egal la egal, cât de cât, cu o somitate într-o materie, cred că ar trebui să fii și tu măcar un excelent specialist în acel domeniu. Kasparov nu accepta meciuri demonstrative decât cu primii 8-10 din topul șahiștilor la acea vreme.

Jucând într-o ligă inferioară tot timpul, nu vei avea niciodată cum să guști din gustul satisfacției unei victorii de răsunet. Nu-i rău să rămâi jos, cât e dăunător să țintești fără determinare și vlagă sus.

Când ai mereu parteneri de joacă sau distracție de nisip și la lopățele, e greu de crezut că cineva te va accepta vreodată la masa de bridge sau șah. Nu că n-ai avea valoare sau că n-ai face față, dar ești plin(ă) de nisip pe mâini și murdărești piesele și cărțile. Măcar spală-te temeinic înainte de a avea pretenții!

Dacă toate muștele ar face miere ne-am șterge și la cur cu ea.




Niciun comentariu: