luni, 13 iulie 2015

Când soacra - da, ea - nu. Şi viceversa.

Una dintre multele mele binecuvântări, mereu impecabilă de fiecare dată:
- Când mă plăcea mama ei, strâmba ea din nas sau visa altceva, gen prinț alb, dar eu mi-s negru.
- Când fata era leşinată după mine şi eu o plăceam mult pe ea, mama-soacră nu m-ar fi omorât cu cuțitul şi să pună sare ulterior pe rană, dar s-ar fi mulțumit și bucurat mult să fi avut o mitralieră sau măcar un pistol bun pentru pielea mea.

Dar e perfect aşa! 

N-am zis că-s binecuvântări? 
Păi, îți dai seama?

Dacă mă plăceau vreodată amândouă eram acum legat fedeleş şi cu şaiba pe stânga.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.