- Dacă nu-ți zic, sunt nemulțumită. Dacă-ți zic, știu că ai să râzi de mine, știu că nu ții la astea, dar simt că te bucuri undeva în sinele tău. Cum să procedez cu tine?
- Cum vrei. N-am pretenții. Sunt liniștit oricum.
- În regulă atunci. Vin să-ți arăt diseară, ca să fiu și eu împăcată, dar nu scot un sunet, ca să fii și tu satisfăcut în copilăria ta.
- Chiar nici un sunet?!?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.