De ce nu mă cert și nu intru în polemici inutile cu cei care atacă și/sau resping sau ironizează gratuit și fără argumente orice idee sau stil de viață propus de către cineva?
De ce nu (mai) interacționez cu persoanele care caută nod în papură fără să vadă nuferii și liniștea întinderii și luciul apei?
De ce nu stau să explic sau să dau detalii miștocăreselor care cer informații și pun întrebări în dorul ... lelii fără să mă fi citit cu atenție?
De ce nu stau să explic sau să dau detalii miștocăreselor care cer informații și pun întrebări în dorul ... lelii fără să mă fi citit cu atenție?
Pentru că nu lămurim niciodată pe nimeni în afară de cei care sunt deja măcar partizanii ideilor noastre.
Asta este clar, nu mai este nimic de demonstrat.
Asta este clar, nu mai este nimic de demonstrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.