Momentele cu adevărat dificile sunt mereu cele imediat premergătoare întâlnirii, luptei, examenului, meciului, confruntării. Sunt acele săptămâni, zile, minute sau chiar secunde, fix înaintea evenimentului la care trebuie să fii parte sau actor.
Pregătirea unui astfel de eveniment presupune muncă. Multă-multă muncă.
Presupune transpirație, alergătură, tevatură, întrebări, dileme, studiu, verificări, iscoade, antrenamente istovitoare, aranjări personale, modelări de atitudini. Nu-i simplu și nici ușor.
Cu mult înainte de marele moment te pregătești ca să fii cât mai bun sau pregătit pentru orice eveniment. Faci tot ce știi sau poți ca să te prezinți cât mai bine la momentul debutului, cât mai valoros, cât mai apreciat. Această pregătire este grea, de cele mai multe ori, dar greutatea nu vine din ceea ce trebuie să faci ca să te prezinți onorabil sau ca să câștigi ori să faci impresie bună. Nu! Greutatea provine din tensiunea așteptării momentului de început. Gândurile la acel moment și lentoarea aparentă a timpului până atunci, te seacă.
Toată tensiunea şi greutatea dispar instantaneu în secunda primului fluier, cel de început, sau a semnalului de start ori a întâlnirii efective a privirilor combatanților sau iubăreților. Atunci când gongul a bătut și mănușile s-au atins prima oară, sau atunci când ai ajuns față în față cu celălalt cu care ai stabilit demult o întâlnire, totul se fluidizează și devine lejer. Dacă te-ai pregătit cum trebuie sau dacă ești autentic și corect nu va mai fi nici o problemă și nici o presiune sau tensiune din acest moment.
În același timp, trebuie să fii pregătit(ă) pentru orice. Absolut pentru orice! Să ai rulate în cap scenarii pentru cele mai negre situații. Să știi foarte bine ce vei face atunci când neprevăzutul sau ilogicul se va întâmpla. Pentru că răul se întâmplă, cu sau fără vrerea noastră. Acolo se va vedea valoarea ta. În momentul dificil, critic, negru, infernal.
Pentru că totul poate fi perfect, sau chiar este impecabil, până la primul croșeu, fault dur, replică neinspirată sau neatenție la subiect.
De aici poate începe iadul, coșmarul, sau, dimpotrivă, dacă ești puternic(ă), raiul.
Pentru că nu mai este nimic de pierdut.
Totul este de câștigat.
Pregătirea unui astfel de eveniment presupune muncă. Multă-multă muncă.
Presupune transpirație, alergătură, tevatură, întrebări, dileme, studiu, verificări, iscoade, antrenamente istovitoare, aranjări personale, modelări de atitudini. Nu-i simplu și nici ușor.
Cu mult înainte de marele moment te pregătești ca să fii cât mai bun sau pregătit pentru orice eveniment. Faci tot ce știi sau poți ca să te prezinți cât mai bine la momentul debutului, cât mai valoros, cât mai apreciat. Această pregătire este grea, de cele mai multe ori, dar greutatea nu vine din ceea ce trebuie să faci ca să te prezinți onorabil sau ca să câștigi ori să faci impresie bună. Nu! Greutatea provine din tensiunea așteptării momentului de început. Gândurile la acel moment și lentoarea aparentă a timpului până atunci, te seacă.
Toată tensiunea şi greutatea dispar instantaneu în secunda primului fluier, cel de început, sau a semnalului de start ori a întâlnirii efective a privirilor combatanților sau iubăreților. Atunci când gongul a bătut și mănușile s-au atins prima oară, sau atunci când ai ajuns față în față cu celălalt cu care ai stabilit demult o întâlnire, totul se fluidizează și devine lejer. Dacă te-ai pregătit cum trebuie sau dacă ești autentic și corect nu va mai fi nici o problemă și nici o presiune sau tensiune din acest moment.
În același timp, trebuie să fii pregătit(ă) pentru orice. Absolut pentru orice! Să ai rulate în cap scenarii pentru cele mai negre situații. Să știi foarte bine ce vei face atunci când neprevăzutul sau ilogicul se va întâmpla. Pentru că răul se întâmplă, cu sau fără vrerea noastră. Acolo se va vedea valoarea ta. În momentul dificil, critic, negru, infernal.
Pentru că totul poate fi perfect, sau chiar este impecabil, până la primul croșeu, fault dur, replică neinspirată sau neatenție la subiect.
De aici poate începe iadul, coșmarul, sau, dimpotrivă, dacă ești puternic(ă), raiul.
Pentru că nu mai este nimic de pierdut.
Totul este de câștigat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.