Cred că bărbații poartă aur şi argint. Normal că poartă și ei. De ce să nu poarte? Nu-s egali cu femeile? Nu asta-i moda? Nu asta se cere? Femeile cer, aprobă și acceptă asta cu nonșalanță. Și asta primesc, doar ei sunt niște gentlemani și fac femeii toate plăcerile, nu?
Da, și bărbații poartă aur și argint și alte bijuterii. În suflet, în vorbă, poate în scris sau într-un sfat sau încurajare solicitate.
În cel mai rău caz - prin bănci sau la seifuri. Ori în certificate. Ori în imobile, afaceri sau mașini.
Niciodată bărbații nu poartă bijuterii sau alte podoabe vizibile. În nici un caz nu acolo unde le poartă şi femeia. Singurele bijuterii ale unui bărbat sunt în chiloți.
Aş spune chiar, forțând ușor limita, că un bărbat adevărat nu poartă fier nici măcar pe inelarul de la stânga. Singura legătură şi unicul jurământ le are în interior. În suflet. Ar trebui să fie suficient. Ar trebui. Chiar și cu femeia vieții lui. The ONE!
Bărbații poartă fier lichid prin carnea ce se face os.
Sau în creier, acolo pot avea voința de fier. Sau idei de aur.
Dar mai bine în suflet. Prin acțiunile umanitare pe care le întreprind.
Niciodată la exterior.
Niciodată.
Da, și bărbații poartă aur și argint și alte bijuterii. În suflet, în vorbă, poate în scris sau într-un sfat sau încurajare solicitate.
În cel mai rău caz - prin bănci sau la seifuri. Ori în certificate. Ori în imobile, afaceri sau mașini.
Niciodată bărbații nu poartă bijuterii sau alte podoabe vizibile. În nici un caz nu acolo unde le poartă şi femeia. Singurele bijuterii ale unui bărbat sunt în chiloți.
Aş spune chiar, forțând ușor limita, că un bărbat adevărat nu poartă fier nici măcar pe inelarul de la stânga. Singura legătură şi unicul jurământ le are în interior. În suflet. Ar trebui să fie suficient. Ar trebui. Chiar și cu femeia vieții lui. The ONE!
Bărbații poartă fier lichid prin carnea ce se face os.
Sau în creier, acolo pot avea voința de fier. Sau idei de aur.
Dar mai bine în suflet. Prin acțiunile umanitare pe care le întreprind.
Niciodată la exterior.
Niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.