E greu momentul acela când afli sau îți dai seama că suflețelul ei bate după altă pendulă sau oră fixă, dar nu ale tale - în niciun caz.
Dar în mod normal ar trebui să te bucure pe undeva că fosta ta iubită/prietenă/nevastă este din nou fericită. Ca pe vremuri. Mai ții minte? Vremurile bune. Măcar unul dintre voi este fericit azi.
Așa că las-o! Liberă.
Las-o să plece, dacă ea dă semne că asta își dorește. Așa arăți că într-adevăr o iubești.
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
luni, 21 septembrie 2015
4 comentarii:
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSau fii barbat si lupta pentru ea!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCe spui tu, străino! 😂
Ștergere