vineri, 4 septembrie 2015

Ia-mă de mână!

Brunețelul a făcut pasiune pentru ea încă din prima clipă când a văzut-o. Minionă, slabă, atletică, fund bombat, păr lung drept, agilă, energică. Felină. Săracul n-a avut nici o șansă. Chiar dacă era sportiv și experimentat. 
De cele mai multe ori ți-o furi cel mai tare de la adversarii pe care-i crezi mediocri. Ea a observat asta și la taxat imediat. Era aproape liberă, încă mai negocia, de amorul artei, ultimele detalii ale separării de fostul concubin, așa că privirile lui se așezară liniștite pe acceptul ei imediat.

Ea îl cunoscuse mai demult. Prin intermediul unei prietene comune care-i povestise multe despre negruț. Prietena comună fusese iubita sportivului, sau altfel spus, el fusese amantul ei. Așa că, deși era prima lor întâlnire ”oficială”, zarurile erau aruncate și cărțile fuseseră făcute demult.

”Ia-mă de mână!” - spuse ea delicat și-l emoționă pentru prima oară atunci în parc. El vedea pe cei doi vârstnici ținându-se de mână și asta îi tăia de fiecare dată picioarele. Și-ar dori și el pe cineva cu care să împărtășească această bucurie cândva. Ea, jumătate-om, pentru că avea aproape jumătate din kilogramele lui, știa să speculeze astfel de momente. 
”Ia-mă de mână!” - acela venise la momentul și locul potrivit.
Ea îi făcea toate plăcerile. Nu-i refuza absolut nimic. Îl cunoștea ca pe poșeta ei, el era ca o carte deschisă pentru ea. Ce ea nu știa, nu se sfia să-l întrebe. Cu subiect și predicat. Își pusese în cap să-l pună pe schmecker cu botul pe labe. Era atât de tare în gură și de plin de el încât merita să i-o facă cineva. Frumos, elegant, cu armele lui. Nu se găsise încă niciuna atât de puternică, iubitoare și răbdătoare. Era momentul cel mai bun și pentru el să treacă la nivelul următor. Era timpul ca nașul să-și găsească nașa.

Au fost multe momente când ea îi spuse așa brusc: ”Ia-mă de mână!”. Și la finalul concertului acela memorabil, și la țară la el când se uitau la stele și la lună dându-se în balansoar, și atunci când ea avea o zi mai proastă și dorea să fie luată în brațe (atunci își încrucișau mâinile unul alteia în felul rugăciunii, adică își petreceau degetele toate) și în momentele când se plimbau prin parcuri și iubirea lor creștea sau cobora în funcție de micile discuții inerente unei relații tinere. 
”Ia-mă de mână!”era un fel al ei de ai spune ”Te iubesc!”. Un fel diferit, unic de fapt. 
”Ia-mă de mână!” era modul în care ea a reușit să-i transmită lui că-l iubește și că totul va fi bine mereu.

Nimeni nu știe de la ce a plecat discuția în seara aceea. El venise obosit de pe drumurile lui, ea era supărată cu mama ei și deranjată de faptul că el amâna momentul mutării ei în casa lui. Îi cumpărase și o floare imensă în curte - totul ca să-i dea de înțeles că vrea să se mute cu el și asta cât mai repede. Discutau de fidelitate. Ea îi spunea că n-are nici o problemă cu plecările lui dese cu băieții și că știe că se mai ”întâlnește ocazional” și cu alte femei. El neagă totul, evident, și îi replică identic. Ea nu neagă, ce lovitură, și-i spune că asta n-ar trebui să conteze. Că tot ce contează este că atunci când sunt împreună sunt fericiți și că sufletele se bucură de revedere mereu.
Ușor-ușor vorbele alunecă spre control. El, care era un libertin și jumătate, tot încerca s-o încolțească. În joacă, evident. Dacă ar fi dorit-o i-ar fi propus odată să se mute la el. Ar fi avut-o mai des sub ochi și sub control. Ea răspunse că-i falsă ideea asta. Că ea nu poate fi controlată. Nici o femeie deșteaptă nu poate fi controlată. Că dacă vrea, ea o poate face și de mână cu el.

- De mână cu mine? Tu poți face sex cu altul?  
- Da, răspunse sec ea.
- Și eu nu voi înnebuni? Nu voi turba când voi vedea asta?
- Nu, încheie ea discuția. Vreodată, dacă vrei, am să-ți demonstrez.
- Vreau! acceptă el bucuros, mai mult în joacă. Cum crezi tu că tu ai să mă ții vreodată de mână în timp ce faci sex cu altul?!?

Se ridică de pe pat, se îmbrăcă, merse în fața lui, el sprijinea scările de lemn, și-l sărută abia atingându-i buzele ca să nu-și strice rujul proaspăt aplicat.
”Ia-mă de mână!” - spuse ea și apoi se întoarse cu spatele căutându-și culcuș în brațele lui.

Acum nu vom ști niciodată care pe care a provocat. Care pe care a folosit. Care pe care a păcălit. Dar poate n-a ieșit nimeni în pierdere și ei vor trece această poveste în raftul cu neverosimile. Nimeni nu va crede niciodată povestea lor, oricăruia i-ar povesti unul sau altul. Va părea fiecare că vrea doar să se dea mare sau să braveze. Dar cum să bravezi ca femeie cu asta? Aaaa...înțeleg. I-a dat o lecție arogantului niciodată învins sau îngenuncheat.

Trecură săptămânile, poate niște luni, ei se iubeau ca dracii, iar el credea că și-a găsit perechea. Îi spuse asta la un moment dat, dar ea i-o reteză scurt. Spuse ceva despre altruism și dedicare, aduse vorba prin gelozie și libertatea fiecăruia și apoi îi aduse aminte de faptul că el este gelos și că ea nu suportă geloșii pe termen lung. El negă că este gelos, chiar se arătă dispus să dovedească asta imediat, dar amânară discuția pentru dimineață. Ei îi apăruse un zâmbet ciudat pe față, acolo într-un colț lângă aluniță, un amestec de imensă satisfacție rece cu un soi de afecțiune blândă de felină caldă. El nu presimțea absolut nimic.

A doua zi ea îl întrebă despre swingeri. Ce părere are - asta vru ea să știe. El fu deschis și-și spuse punctul de vedere. Scurt și la obiect. Ea acceptă și-i propuse să încerce într-o zi celebrul site și apoi să meargă și la renumitul club. El acceptă imediat. Zilele treceau din ce în ce mai repede, el abia așteptând ziua și momentul în care va intra într-o necunoscută de față cu ea.

Ziua aceea veni repede. Ei ajunseseră cumva mai târziu de ora programată, traficul era infernal în acea perioadă și în acea zonă. Emoțiile erau mari, dar parcă ea părea ușor mai relaxată. Voia să-i facă plăcerea asta, de a-l lăsa și vedea cum se iubește cu alta. Lui nu-i venea să creadă că ea acceptase așa de repede. Chiar își aduse aminte că ea propuse și deschisese discuția despre swing. Ce ciudat...

Cele două cupluri se văzură repede, intrară în discuție ușor și relaxat, fetele parcă se cunoșteau de o viață. El era fericit. O plăcea pe cealaltă, blondă și lungă, iar miniona lui acceptase compania soțului acesteia, corporatistul înalt, grizonat, slab, ușor cocoșat, ochelarist.
Au urcat scările rapid, patul în formă de inimă îi primi, cele două noi perechi se formară. Brunet cu platinată, minionă cu corporatist. După doar câteva minute de plăcere, când platinata gustase puțin și acum îl primea pe sportiv în ea, ochelaristul intrase demult și dădea semne că nu poate rezista prea mult nurilor minionei brunete.
Aceasta simți asta, patul confirma tuturor celor patru, și-i spuse brunetului ei, nu înainte de a o mângâia delicat pe cap pe blonda țâțoasă:

- ”Ia-mă de mână!”

3 comentarii:

cristinaro83 spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Gelu M. spunea...

Cred că tocmai cu dragostea te poți juca. Și e bine să rămâi cumva copil mereu. Să-ți rămână inocența în sânge chiar și în dragoste. Dacă băgăm rațiunea și în dragoste...

Nu știu dacă putem implica matematica în toate. În nici un caz în situațiile ce țin de inimă. Triunghiurile amoroase au farmecul lor aparte, indiferent în ce unghi sau colț te afli. E greu de perceput și acceptat, dar sunt delicioase.

Cercurile vicioase sunt de evitat din momentul când încep să te tragă în jos. Dar și de aici, din vicii, sunt multe savuroase de aflat și experimentat. Multe folositoare, întăritoare.

Dar da, capetele pătrate trebuie evitate. Just.

cristinaro83 spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.