Vis de ”măritiș”. Sau coşmar?

Se făcea că eram din nou tânăr, atrăgător și școlit bine, având și o experiență de lucru și de viață bune. Un vis. Știu.
Trebuia să mă însor. Nu știu de ce, parcă ceva mă împingea de la spate. Poate era mama, poate sor-mea, poate tata din ceruri, sau poate doar frica de singurătatea bătrâneții. 
Aveam o grămadă de oferte, da, normal, clar!, era un vis, dar eu nu alegeam niciuna. Ofertele erau cu diverse şi multe atu-uri, dar totuși ceva lipsea fiecăreia. Sufletul meu nu vibra pentru niciuna, chiar dacă mintea se bucura la multe și carnea se osifica la puține.
Până într-o zi când vine la mine un tată de fată și mă invită la un restaurant.
Pretextul era să mă angajeze acolo. Acest tată avea acel restaurant și hotelul atașat de pe malul mării, iar eu eram potrivit să administrez acea afacere. Omul avea o grămadă de bani, dar nu mai putea fizic şi psihic să supravegheze toate operațiunile. Eu eram perfect potrivit, s-a uitat pe cv-ul meu puțin, am stat de vorbă mult și ne-am plăcut reciproc în orele acelea.
Eu îl vedeam ca pe tatăl meu, el mi-a spus că i-ar fi plăcut să aibă un băiat ca mine. Când i-am spus că tata este mort de cinci ani și că nu m-a considerat valoros niciodată, ba dimpotrivă, l-au pufnit lacrimile. Fire sensibilă. A plâns scurt, câteva secunde, apoi a rupt cv-ul meu. 
S-a ridicat brusc de la masă, încă ştergându-şi discret ultima lacrimă, și a venit înapoi cu ceva mâncare pentru amândoi. N-a comandat la ospătar, deși era proprietarul întregului resort de acolo.
După ce am mâncat am mai vorbit de diverse apoi, tot brusc, îmi spune că are o fată. Că-i cea mai cea, că-i frumoasă, că-i cuminte, că-i deșteaptă, că-i școlită, că-i devreme acasă. Dar că are nevoie de un bărbat de calibrul ei, având și el calități apropiate. Că ea umblă acum cu un pierde-vară, dar că e nefericită, așa îi spune soția sa. Și că ar vrea s-o cunosc pentru că el crede că eu aș fi perfect potrivit pentru ea. Pentru ea și pentru familia ei. Pentru ea și pentru neamul ei. Și că eu aș fi exact ce caută ea, dar ea nu vrea să recunoască și nici nu admite s-o pețească ta-su ca pe vremuri.

Îi replic că o cunosc, cumva, că are într-adevăr multe calități, că-mi place de ea, dar nu știu dacă și ea mă place. În plus sunt oricum două mari probleme:
1. Ea vrea de bărbat pe unul din neamurile ei, cu educație ca a ei, cu mentalitate de-a ei, cu nuntă mare cu sute de invitați și cu toate snobismele și figurile de doi lei ale lor. Eu nu mai sunt cu familia mea și nici unul de-al lor de peste douăzeci de ani. M-am rupt și izolat total de ei. Iar părerea mea despre nuntă este arhicunoscută.
2. Eu n-am averea ei. Iar ea a avut doar prieteni cu familii având averi similare ei sau chiar mai mari.

Tatăl ei mă întreabă care e problema cu cele două de mai sus. Îmi spune că dacă eu vreau să facem nuntă, facem ce nuntă vreau eu. Exact cum am scris în finalul articolului meu. Că a vorbit și cu maică-sa, cea mai mare tradiționalistă din neam, și că i-ar fi confirmat că e de acord să facem o nuntă așa cum doresc eu, simplă şi la obiect. Că și cea mică ar fi acceptat, în cadru restrâns, în familia mică, faptul că nunțile în formatul vechi și clasic sunt o mare idioțenie.
Referitor la avere mi-a spus că vrea să nu-mi fac nici o grijă. Că doreşte doar să administrez cum trebuie averea ei, că este trecută deja pe numele ei cu totul, dar că nouă ne va face parte separată încă din ziua oficializării relației noastre. O casă doar a noastră, o mașină doar a noastră și bani numerar ca să fim liniștiți și să nu ducem grija zilei de mâine și nici de poimâine. Iar eu voi avea oricum şi un salariu consistent.

I-am răspuns tatălui fetei că eu am casa mea, mașina mea, banii mei. Și sunt foarte mulțumit cu ele. Și că vreau ca ea să vină o perioadă la mine în casă, apoi vedem unde locuim. Că vreau să conducă mașina mea încă o perioadă, apoi vedem ce facem cu cealaltă mașină a ei. Tatăl a dat din cap aprobator şi liniştit la fiecare. ”Peanarga”. Ca și cum erau firești și ca și cum se aștepta la ele.
Îmi completează atât:

”Poți să faci totul absolut cum și cu ce vrei tu! Vreau doar ca fata mea să fie fericită, iar averea familiei să o păstrați cât puteți de mult și de bine, să nu să vă bateți joc de ea. Știu că tu poți face ambele realizări.”

Se așterne o liniște adâncă. Minute în șir nu mai spune nimeni nimic. Ne uitam amândoi la mare. ”Peagalea”. El parcă avea lacrimi în colțul ochilor. Abia și le reținea. Eu ridic mâna cu intenția de a comanda un pahar cu apă, mi se uscase gâtul de emoție, dar n-apuc să glăsuiesc dorința mea pentru că un șef de sală îmi toarnă fix în acea secundă în pahar. Ăştia îmi citesc şi gândurile şi visele?

Chiar atunci, apa încă se mișca în paharul meu, mă întreabă tata-socru: 
”Ce zici de propunerea mea? Accepți s-o iei de soție pe fiica mea?”
În clipa aceea mi s-a plimbat prin fața ochilor felul în care s-au cunoscut şi luat bunicii mei. Și relația lor excelentă chiar și în ziua de astăzi.

Mă uit la mare, mă uit la dânsul, mă uit la toată armata de angajați aliniați în spatele nostru așteptând liniștiți ordinele, mă uit din nou la tata-socru și zâmbesc ușor. Zâmbesc și atât. N-am putut să articulez nimic. Eram prea emoționat. 

Era doar un vis, dar de ce simțeam răceala paharului de apă pe degete? 

Părea real ceva. Cumva. Simțeam și căldura și liniștea grea ce se așternuseră la picioarele mele supunându-se atmosferei încărcate. Muzica de pe fundal, din boxele cu başii grei, parcă se oprise şi ea.
După zâmbetul meu timid și crispat, dar și dens și greu ca plumbul, văd un zâmbet cald și fericit și pe fața socrului.

Se ridică încet de la masă din fața mea și strângându-mi mâna, îngenunchează, se apleacă și mi-o sărută așa cum se face către cei mai bătrâni din neam. Dar eu eram de vârsta fiicei lui... 
Sau tot așa se mai procedează către cei care preiau conducerea familiei în vremuri grele. Presimte ceva?

Mi s-au tăiat picioarele, deşi stăteam încă pe scaun. Cel mai mare mafiot din localitate, în văzul lumii, erau toți angajații lui acolo și se uitau la noi, îmi ceda toată autoritatea și puterea informală. Împreună cu mâna fetei lui.