vineri, 20 martie 2015

Sunt defect! Paradoxuri

Viața nu-i pe feisbuc.
Viața e aiurea...

Cred că de multe ori fericirea personală este invers proporțională cu timpul petrecut pe rețelele de socializare. 
Citesc, dar nu asimilez.
Văd, dar nu înțeleg.
Ascult, dar nu aud.
Percep informații, dar nu simt nimic.
Sufletu-mi este uneori nemulțumit și neîmplinit. Ne-rotund. Nefericit.

Cineva îmi spunea odată că nu este nici o rezolvare să citești sute sau mii de cărți în viață. Esența vieții, care să te ducă la fericire, doar asta vânăm cu toții nu?, este să găsești și să citești una sau două cărți potrivite. Care să-ți deschidă ochii și să vezi frumusețea lumii acesteia.

Cunosc mult prea mulți oameni citiți, doxați, adevărate biblioteci ambulante. Dar care sunt săraci, acri, triști, nefericiți. Sunt și câțiva bogați, sau realizați material, fără grija zilei de mâine, dar tot triști și nefericiți. Chestia asta mă miră, mă mișcă și mă pune pe gânduri.

Numărul de cărți citite crește de la an la an, nu la fel se întâmplă și cu numărul de acțiuni care să genereze liniște și zâmbete relaxate.

Vezi și înțelegi cele mai multe dintre mizerabilele și josnicile manipulări ale mass-media și oamenilor politici, dar nu reușești să te eliberezi pe tine din minciuna și falsitatea ce învăluie viața ta și care te îndepărtează, sau te țin la distanță, de calitate în relațiile cu cei apropiați.

Deși volumul de informații este colosal și se acumulează zilnic în creierul tău, simți că relaxarea și zen-ul nu se sedimentează în sufletul tău. 

Citesc litere, sunt un excelent cititor, un adevărat devorator de literatură de așa zisă calitate. Nu înțeleg mai nimic din multe dintre cărțile acelea. Nu sunt trei cărțile care să mă ducă mai aproape de ceea ce caut. Citesc litere, văd ideea, nu înțeleg sensul.

Deși scriu de câțiva ani, dar mai intens de vreo douăsprezece luni, nu fac decât să zgârii hârtia și să mâzgălesc inutil net-ul. Slab util. Sau sub util.

Consum futil de resurse. De tot felul. Cel mai grav e că irosesc timpul, cred...



5 comentarii:

Ema M. spunea...

Nicidecum nu cred ca esti defect!!! Dar, ca oameni, toti suntem in cautarea fericirii si multumirii de sine, pe care o s-o obtinem odata, dar, parerea mea, dupa o buna introspectie si o inteligenta emotionala si intelepciune acumulata si asimilata.:)

Ema M. spunea...

O completare:
I-mi pare rau ca, poate, o sa dezamagesc multe persoane si ceea ce o sa urmeze o sa contrazica putin cele scrise de mine in comentariul de mai sus, dar am citit undeva ( si nu mai stiu unde/pe cine ) ca un filosof spunea ca cu cat esti mai inteligent, cu atat este mai greu sa-ti gasesti fericirea.
Din nou, scuze daca am dezamagit...:(

Seherezada spunea...

Toti suntem "defecti" pe drumul spre fericire..
Dar ne mai "reparam" atunci cand invatam sa comunicam pe verticala.. ;-) si apoi cu resurse noi regenerate, abordam mai usor problema fericirii.. Cartile hranesc cel mai frecvent mintea, pentru hrana sufletului e nevoie de dragoste, in toate formele ei de prezentare..

Gelu M. spunea...

Ahhh, dragostea... :-)

Ema M. spunea...

Subscriu!