miercuri, 11 martie 2015

Somn binefăcător

Unii spun că au o singură viață și că nu vor s-o doarmă. Ei umblă prin cluburi, pe la petreceri, pierd nopțile ca și cum ar fi niște hârtii fără valoare.
 Dorm puțin, beau multă cafea. Cearcănele sunt dovada sociabilității văzută prin prisma lipsei de fond. A gregarității futile chiar. Sunt agitați, confuzi, mereu neclari în priviri și-n atitudini. Hăituiți. Ei spun că-s fericiți așa. Că viața trebuie trăită cu intensitate, nu dormită. Că vor avea timp să doarmă pe lumea cealaltă.

Alții cred că somnul este momentul cel mai important al refacerii musculare, psihice și sufletești. Că este fix piatra de temelie pentru a doua zi. Cu cât mai bun și mai odihnitor le este somnul, cu atât mai bine își fac treburile și se dezvoltă de la zi la zi pe toate planurile.

Puțini consideră somnul ca fiind momentul în care sufletul este liber și se conectează cu energia universului pentru reîncărcare. Se spune că visele sunt considerate secvențe din viața noastră văzută prin suflet.

Pentru mine somnul este foarte important. Încerc să nu pierd nopți, să merg devreme la culcare, chiar dacă mă trezesc mult mai devreme decât ceilalți. Somnul, atunci când îl am bun, îmi clarifică mintea și reface excelent trupul.
Dar cel mai important este că simt cum somnul îmi limpezește de multe ori sufletul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.