Ne vedem pe două roți, de azi, din nou.
Sper că vom fi mai mulți și vom rula în siguranță. Eu îi dau azi o cheie.
Sper că vom zbura liniștiți și că ne vom întoarce mereu întregi și sănătoși acasă.
Că vom saluta pe ceilalți motocicliști întâlniți în trafic, dar mai ales pe puștiul sau puștoaica ce se uită cu ochii mari, plini de admirație și fascinație, lipiți de lunetă sau de geamul lateral din mașină, sau de pe trotuar așteptând cuminți la semafor. Ca atunci, demult, când când erai chiar tu, copil, în spatele geamului mașinii mânjindu-l cu nasul sau buzele și tânjind la momentul în care vei avea acea cască misterioasă și vei călări atât de relaxat și sigur.
Sper că vom rămâne fideli acestei pasiuni cât timp creierul, carnea și oasele nu încep să putrezească. Sufletul va rămâne mereu un călător, motociclist...
Și cele mai dese situații/riscuri de accident:
http://
Asfalt uscat!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!