duminică, 15 martie 2015

Iubire austeră la malul mării

Au plecat amândoi la mare. Dar nu singuri, ci împreună cu ceilalți 6 prieteni de clasă. În total 8 adolescenți veseli. Terminaseră cu brio Bac-ul și gândul lor era doar la apă, la plajă, la nisipul cald, la domnișoarele pe care sperau să le agațe și să le iubească îndelung sau febril. Unii spuneau că le vor iubi prea-lung.
Teribiliștii. Cei trei crai, mai exact. Ce iluzie, timpul curgea ce viteze amețitoare pe atunci. Prelung nu exista în realitate, era doar o vorbă, o fantasmă.

S-au urcat cu toții în tren, au parcurs cu veselie cele câteva ore de hurducăială în căldura celebră din trenurile românești ale anilor ”90. Până în prânz s-au cazat la hotelul Delta, parcă, din stațiunea Jupiter. Erau atât de fericiți că erau acolo, liberi, tineri, zâmbitori.

După formalitățile de cazare au mers să mănânce. Dar nu toți. Doar 7 dintre ei, pentru că al 8-lea, cu resurse financiare mai modeste a ales să meargă pe plajă, la locul stabilit, și să-i aștepte. Le-a spus că vrea să stea puțin singur și liniștit. Ceilalți 7 se uitară ciudat la el, dar cum îl știau că nu-i chiar sănătos, acceptară. Sub promisiunea că nu întârzie la întâlnire. Că vor să joace fotbal, și aveau nevoie de el, cum făceau deseori cu brio și în liceu, contra acelora pe care-i vor găsi pe terenul de pe plajă. El acceptă. Va lua ceva ieftin și rapid de mâncare de pe drum și va salva astfel niște bani și timp de bronzat. Ceilalți 7, având bani mulți de la părinți, au ales o terasă celebră în stațiune și au petrecut câteva ore bune acolo.

În timpul ăsta cel mai sărac din gașca de tineri, sau cel cu cele mai puține resurse financiare pregătite pentru cheltuială, a ajuns la plajă. Din drum și-a luat un sandwich și un pahar de suc de la dozator. Încă existau în ultimii ani ai lui 90. Sătul și mulțumit de economia făcută se întinse liniștit pe cerceaf. Nu apăruse încă moda cu prosopul la plajă. Avea un prosop, dar era mic, cât un șervețel, și pentru șters după baie.

Era deja trecut de amiază de mult. Chiar lângă el se așeză obosită și deranjată vizibil de Soare o domnișoară ce părea puțin mai mare ca el. El avea 19 ani, ea, avea să afle ulterior, avea 22. Cristina. Era atunci chiar recepționera hotelului unde erau cazați cu toții. Studentă și la drept, astăzi un avocat renumit în județ. Dar diferența de vârstă era mică, trei ani, față de cea de maturitate. Tot în favoarea ei.
Ea era pe plajă în timpul liber și cauta să profite la maxim de Soare și briza răcoroasă. Dar tânărul de lângă avea alte planuri pentru cele 6 nopți ce urmau.

Au intrat în vorbă relativ ușor. El nu era un profesionist în agățat, nu este nici acum la aproape douăzeci de ani de atunci, dar totul a mers foarte ușor. Acum îmi aduc aminte că, de fapt, ea a participat și ajutat cu asupra de măsură compensând timiditatea lui.
Discuțiile au curs ușor, bucuria e fost mare când au constatat că sunt cazați în același hotel. Au făcut baie în mare pe rând, fiecare cerându-i celuilalt să-i păzească sărăcia cât se bălăcește puțin. Doi lei, un cearceaf, niște zdrențe, o pereche de papuci de plastic și un prosop.

Seara s-au revăzut în recepție, conform înțelegerii. Deja primele scântei săreau din întâlnirea privirilor lor. Ceilalți colegi nu înțelegeau de unde atâta familiaritate. Dar au pus totul pe seama gurii lui mari, avea o vrăjeală bună de mic în el, un soi de lipici din vorbe, și au plecat cu toții în discotecă. El fusese îmbrăcat din cap până în picioare de ei. Fiecare îi împrumutase ba adidașii de firmă, ba un blug de marcă, care un tricou de fițe. L-au și parfumat tot ei și l-au luat pe sus la dans. El se simțea foarte bine în lucrurile lor deosebite de hainele lui comune și simple. Chiar se simți un alt om în acea seară. Parcă și domnișoarele îi aruncau priviri mai languroase, deși el nu era o frumusețe. Dimpotrivă.

Toți aveau chef de dans și, în consecință, de agățat. Doar unul singur era plictisit și sictirit de astea. Deși debutul fusese furtunos, avusese succes în hainele de împrumut ale băieților cu bani, și multe promisiuni pluteau prin aerul acelei discoteci. El voia să se întoarcă mai repede la hotel. Acolo îl aștepta o femeie, deși abia cunoscută, dar care îi transmisese niște promisiuni mai sincere. Și mai simple. Nonverbale. Dar clare.
S-a mai zbânțuit câteva zeci de minute și la un moment dat, când deși băieții mai eleganți găsiseră deja companii plăcute, se hotărî să plece înapoi în cameră. Ajunse imediat la hotel și îi întâlni privirea dornică și caldă. În noaptea aceea au vorbit verzi și uscate în acea recepție la care veneau puțini oameni, luau cheile și dispăreau în penumbra holurilor lungi.
Cei doi înțeleg că nici ea nu poate să plece din recepție, dar nici el nu fusese de acord să riște chiar acolo, în spatele repertoarului și a rafturilor cu chei și bilețele, cum sugerase ea.
Au stabilit să se despartă, se crăpa de ziuă, oamenii veneau din ce în ce mai mulți, să se odihnească și să se revadă spre seară când ea va fi liberă până dimineața următoare.

Seara veni imediat. Nici nu știu când el era țeapăn în hol, la ora fixată, așteptând-o pe ea. El era îmbrăcat modest, în hainele lui de data asta, doar tricou simplu și o pereche de blugi deloc la modă. La modă, perfect modern îmbrăcați, erau toți ceilalți prieteni ai lui cu care venise la mare și cărora le spuse că întârzie câteva ore prin oraș, având întâlnire cu o rudă fictivă din zonă, dar că vine mai târziu după ei în celebra discotecă plină de femei tinere, frumoase, atente la hainele și mâna largă a junilor domni.
Ea nu întârzie deloc la întâlnire, lucru ce-l miră. Se pregătise de clasica așteptare a junelor. Au plecat la plimbare prin stațiune ținându-se de mână. Supremă și elementara formă de afecțiune. Și adolescenții, sunt sigur, și cei de vârsta a treia, cred, tremură când palmele se lipesc și energia începe să se plimbe dus-întors prin corpuri. 
Au mâncat ceva. Au luat ceva de băut și cu ei pe drum către mare, la propunerea ei. Au luat și niște șervețele în plus. El nu înțelesese nimic atunci. Avea să le găsească utilitatea mai târziu, în doar câteva ore.
Au vrut să-și înmoaie picioarele în apa caldă de la lumina lunii. Au ajuns pe plajă aproape de miezul nopții. Era încă foarte cald. Alintările, săruturile și îmbrățișările au curs firesc și rapid. Natural. Parcă se cunoșteau de când lumea, nu doar de câteva zeci de ore. Nisipul ușor rece nu-i deranja. Dimpotrivă. Le mai răcea trupurile înfierbântate. Mai ales al lui. Era prima oară pentru el când făcea dragoste pe plajă. Nu se aștepta chiar la asta. El pregătise camera pentru întoarcere și-l rugase pe coleg să doarmă în altă cameră până dimineața.
Ea se pregătise. Din multe puncte de vedere. Avea și prezervativul pe care el îl omisese. El, în vâltoarea evenimentelor, nu se gândise și la posibilitatea de a face sex pe plajă noaptea. Era prea frumos să fie adevărat. Ea spuse că era tot la prima experiență de acest gen. Și că este extrem de emoționată de eveniment. Cumva, printre razele lunii și săruturi și mângâieri fierbinți, observă și el asta. Inclusiv la tremurul de confirmare, ușor rușinat, că luase ea protecție. Important este că ea prevăzuse că acel copil de care se îndrăgostise și pe care-l cunoscuse de curând avea ochii mai deschiși și sufletul asemenea. Cum spuneam, era mai mare cu câțiva ani ca el, dar cu mult mai matură.
Dimineața îi găsi îmbrățișați în pat, în camera lui, în prosoapele de la duș, în bătăile în ușă ale colegului flămând și obosit. Ea se îmbrăcă rapid, îl sărută scurt și-i lăsă adresa poștală, pe vremea aia nu existau mobile sau email, și îi spuse să fie liniștit că pleacă. Trebuia să meargă la muncă, în recepție, și că nu vrea să-i strice relația cu prietenii lui de care se cam distanțase evident. Ea țâșni pe ușă fix pe lângă colegul lui de cameră ce rămase stupefiat în prag. Privirea admiratoare a acestuia, împreună cu miștourile și apropourile golănești ale găștii vor veni la prânz la terasa unde 7 inși erau veseli și ironici pe seama celui de-al optulea ce era fericit și în altă lume. Parcă era transportat în altă dimensiune. N-auzea mai nimic din jurul lui.

Trenul îi ducea pe toți opt înapoi la București. Fusese o vacanță de pomină. Cu o grămadă de evenimente povestite acum în acel compartiment de nebuni. Era o gălăgie infernală și un haos de nedescris acolo. Se bea alcool pe brânci, se râdea, se povestea, se fantasma mult.

Șapte erau veseli, eleganți și exuberanți, doar unul, în haine simple, era reținut, tăcut, chiar ușor trist. Dar ținea în buzunarul de la spate al blugilor o hârtie cu o adresa scrisă de o mână de fetiță cu caligrafia impecabilă. Deja în mintea lui, chiar acolo în tren și în acea hărmălaie, printre prietenii lui de liceu ce-l priveau cu alți ochi acum, prima scrisoare se scria...
Prima scrisoare dintr-un lung-lung șir de epistole.

2 comentarii:

Ema M. spunea...

O povestire foarte draguta, mai ales prin simplitatea si puritatea sentimentelor.:)

Gelu M. spunea...

Nu erau chiar așa de pure... :-)