Iubesc femeile!

Adică, așa cum am fost catalogat de mai multe ori, sunt un curvar. Știu, nimeni altcineva nu recunoaște public asta. Sunt doar puțini care o mai spun pe la colțuri. Eu recunosc, public, astăzi. Dar oare nu este recunoașterea primul pas pe calea îndreptării?

Unii ar spune că sunt mai degrabă fustangiu. Că-i mai blând așa. Dar realitatea este alta. Nu-i vorba doar de fustă. Tentația vine doar de la fusta cu promisiuni. Sau cu căldură. Cele reci, deși atrăgătoare, mă lasă indiferent. Așa sunt majoritatea fustelor, din păcate. Frumoase, dar fără har. Fără acel vino-ncoa. Se vede în natalitate, în evoluția instituției căsătoriei și a zâmbetelor și liniștii de pe fețele bărbaților.

Iubesc femeia și nu mă pot opri din asta. Găsesc o grămadă de calități sexului frumos și nu pot trăi fără  reprezentantele lui în jurul meu zi de zi. Am scris în trecut mai multe despre ele, uneori mai bine, alteori mai vag, dar totdeauna am admis că datorită lor sunt ceea ce sunt astăzi. 
Născut de o femeie, crescut de două, educat de trei sau patru, deprins în tainele iubirii de mai multe. Ridicat, susținut și încurajat în viața profesională, intelectuală, morală și financiară de love story.  Fericit și dus pe culmile extazului an de an de niște prințese rare. Puține la număr, dar deosebite! 
Acum și aici, chapeau bas, doamnelor!

Nu cred că există bărbat onest pe Pământ care să nu recunoască asta, că-i place fusta, măcar alături sau în compania doar a altor bărbați. La o bere sau la un meci cu băieții. Eu o fac de față cu toate femeile. Pentru că merită. Unele, totul. Dacă mai mulți bărbați ar recunoaște fățiș și oficial asta, eu cred că relațiile dintre sexe s-ar îmbunătăți radical și rapid. Și ulterior multe alte lucruri bune s-ar întâmpla pentru toată lumea. Dar ce știu eu? Sunt doar un biet sclav al femeii. 

Am învățat să percep și să înțeleg anumite intenții sau dorințe încă din priviri. De la primele priviri. Dacă mai există și un schimb de replici deja lucrurile pot fi foarte clare pentru mine, dar și pentru ea. Nu mai este nevoie de stabilit decât detaliile. De comun acord.

Ca orice pasiune și asta necesită timp și dedicație. La fel ca și la băutură și la carte, dacă vrei să ai parte cu adevărat de beneficiile ei, trebuie să te ții zilnic de ele. Nu te poți opri. Una că te doare lipsa, intri în sevraj, doi că dacă nu te ții cum trebuie îți ieși din mână. 

Îmi place să lucrez cu și printre femei. Și să trăiesc cu și printre femei. Ador iubirea caldă degajată prin toți porii de femeile autentice. Chiar și de la cele cu care nu există decât chimie. Poate și fără fizică. Biologia nu permite mereu asta. Dar dragostea este omniprezentă la ele și generată constant și hrănitor pentru mine.
Cred că aş fi fericit, la o extremă, ca un copil scăpat cu degetele într-un borcan de miere bine ascuns de părinți sau de bunici pe raftul de sus, să fiu administrator sau director general al unei întreprinderi, de orice fel - aproape, unde lucrează doar femei. Cred că doar puțină apă mi-ar mai trebui. Mâncare nu.

Cineva îmi spunea recent că n-aș fi chiar un curvar autentic. Că aș fi unul pârât pentru că eu chiar le iubesc pe acele femei. Nu le trec doar pe răboj, ca alții. Curvarii autentici. Ăia profesioniștii. De la care am învățat și eu ceva meserie când eram mai tânăr.

Altcineva, o dulce femeie, mică vrăjitoare șamaniță, și un excelent psiho-terapeut, cel puțin pentru mine, deşi n-are studii certificate în domeniu, îmi sugera că nu sunt curvar, ci doar mă tem și încerc să mă apăr astfel de eșecuri. Cine să cunoască adevărul?

Cum eu nu mă pricep nici la relațiile interumane, sociale, și nici la psihologie tranzacțională pot spune în încheiere doar atât: recunosc că sunt curvar!