marți, 17 martie 2015

Prins între două lumi

Borderline loveşte din nou!
Ieri seară am avut o discuţie lungă cu un bun amic din care au reieşit următoarele: 

"Şefii - că sunt prea înţelegător, subalternii - că sunt prea autoritar. 
Unii - că-s zgârcit, alţii - că-mi bat joc de bani. 
Românii - că-s prea machedon, machedonii - că-s prea românizat. 
Unele - distant şi rece, altele - prea posesiv.
Încerc să scap cumva. Nu-i uşor. 
Jumătate vor fi mereu nemulţumiţi. 
Cel puţin..." 

Dixit. 

Iori

P.S.
Cum spuneam, e greu cu cei de pe graniță.

Scris prima oară în 16 ianuarie 2013. Aseară, după mai mult de doi ani, fix cu același om, fix aceeași discuție.


Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

2 comentarii:

  1. Ema19 martie 2015 la 17:15

    Intotdeauna or sa existe oameni cu mentalitati diferite decat a noastra, proprie, si singurul lucru pe care i-l putem face este sa ne ghidam dupa propria noastra constiinta si etica si pe care, bineinteles, ar fi ideal sa ne-o dezvoltam si sensibilizam incontinuu.:)

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)