Azi am doar două întrebări simple, retorice:
1. Știi cine vrei să te mângâie pentru ultima dată înainte să te vezi cu Bunul Dumnezeu?
2. Cine te-ar mângâia azi, dacă ar fi cazul, ți-ar oferi alinarea și împăcarea după care tânjim cu to(n)ții în pragul morții?
Știi bine că nu aștept răspunsuri de la tine.
Pentru că știu foarte bine că nu ești gata să le dai.
Eu am luat (încă) o lecție dură, dar minunată, zilele trecute.
Soarta ta ești tu. Zâmbetul tău e în mâinile tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.