Lent și calm de Sărbători

Sărbătorile ce vin zilele acestea mă obosesc înainte de vreme. În ultimii ani apropierea Crăciunului și a Revelionului crează o agitație și o turbulență pe care încerc să le evit cât de mult pot.

Sunt mulți cei care ne tot îndeamnă să ne grăbim. Să ținem pasul. Să fim ”pregătiți”. Mereu în alertă. De ce fac ei asta? Așa au fost educați de mici. Nu-i neapărat vina lor. 
Societatea noastră chiar se mândrește că se află în mileniul vitezei. Se mândrește? Chiar e o mândrie? Ce să mai zică cei mulți din spitalele arhipline de psihiatrie?

Și ne grăbim ca să ajungem unde? Unde? Și acolo unde ajungem să facem ce? Ce e atât de urgent? Ce nu suportă nici o amânare? Și nici o întârziere? Poate că-i puțin mai bine să încercăm să rezistăm propunerilor de grabă și nerăbdării aferente. Sunt nocive, ambele. Toxice. Cancerigene chiar. Da, cancerigene. Cazul Raluca Stroescu a fost deja uitat? S-a ”răcit” atât de repede?

Nu trebuie să abandonăm sau să eșuăm în a căuta alt ritm sau măcar altă cale. Sunt soluții. Astea-s propunerile mele.  Să încetinim la birou când sarcinile vin peste noi ca o avalanșă, sufocându-ne literalmente. În Ro numărul cazurilor de atac de panică este în continuă creștere.

Să încetinim când mergem la întâlniri și mai ales când suntem pe șosele. Cazurile de accidente rutiere având ca și cauză principală viteza neadaptată la carosabil sau condițiile de mediu sunt și ele în top 3. Ar fi benefic, cred, să încetinim cu încredere. Mai ales atunci când toți cei din jurul nostru sunt într-o stare evidentă de hiperactivitate, de maximă agitație fără rost, care nu înseamnă și nu aduce nimic bun nimănui. Dimpotrivă, a fost categorisită deja ca boală. 

Să ne încercăm să ne apărăm stările noastre de calm și liniște, atunci când le dobândim - unii mai ușor și alții foarte greu, și eu mă număr deseori printre cei din urmă, indiferent de costuri și riscuri.

Dacă poți să încetinești când toți în jurul tău accelerează, atunci ești pe un drum bun. Bun pentru tine. Pentru tine și cei apropiați ție și suflețelului tău. Fii mândru că ești un exemplar liniștit și nu unul agitat. Pentru că ei, agitații, sunt rapizi, dar le folosește într-adevăr la ceva viteza?, și noi suntem lenți, dar nu-i bai. Lenți, dar buni. Și vom ajunge în același punct, aproximativ. Noi cu mintea și sănătatea întregi, ei cu ele în piuneze. Sau între 4 scânduri la 2 metri mai jos. Sunt atâtea exemple deja.

Dacă un lucru trebuie să fie făcut, merită să fie făcut lent, liniștit, pe îndelete, bine. Cu savurarea fiecărui moment al zilei, al fiecărui om întâlnit, a fiecărei experiențe trăite. Viața pe fast-forward nu e haioasă. E doar furioasă, dureroasă și bolnăvicioasă.

Unii se nasc potriviți pentru un ritm mai lent, alții trebuie să se preocupe de asta. Să facă un mic efort în acest sens. Să se modeleze constant și zilnic. Eu sunt un astfel de exemplar. Am lucrat vreo 10 ani ca să modelez impulsivitatea, agresivitatea, rapiditatea, nerăbdarea și nervozitatea ce mă dominau. Și astăzi fiarele mai devreme menționate mai răcnesc din când în când. Le dau peste bot instantaneu. Uneori mai ușor, alteori mai greu.

Câțiva știu că să stai întins în pat dimineața cu o ceașcă de ceai sau o cană de cafea sau un pahar de suc de portocale proaspăt stors alături este starea de bine supremă a unui om, cred. Sau una dintre ele.

Să mai răsfoiești și o carte mângâietoare de suflet este deja magic.
Iar să faci toate astea, și multe altele..., lângă sufletul tău pereche, liniștit ...