Un alt
domeniu în care s-a făcut foarte mult exces și în care puțină simplitate ar fi
bine-venită, până nu este prea târziu, este fotbalul.
Așa cum se poate s-a putut observa și în recent încheiatul Campionat Mondial din Brazilia, unde am avut “așa zise” partide echilibrate, și chiar surprize, în meciurile dintre echipele mici și cele mari - considerate favorite. FIFA a adus, în megalomania ei, arbitrii din toate colțurile lumii, unii dintre ei perfect incompetenți sau timorați de anvergura la care au ajuns, greșind flagrant și extrem de ușor la faze simple, banale.
Tot FIFA a obligat televiziunile să dea imagini din tribune surprinzând publicul în diferite ipostaze, uneori haioase, dar neglijând spectacolul real din iarbă și perioadele de respiro ale jucătorilor în care poți vedea, la unii fotbaliști, multe elemente ce interesează pe amatori și chiar și pe profesioniști sau foști practicanți. Să observi discuțiile dintre băieți, respirațiile de revenire, încercările de relaxare, aranjarea echipamentului, schimburile de replici cu banca tehnică - astea ar fi fost savuroase, interesante, utile, dar televiziunile nu le mai vânează.
Se dorește tragerea fotbalului către zona de spectacol, ”entertainment”, pentru atragerea maselor largi către acest superb sport și îndepărtarea puțin câte puțin de zona de sport pur, dur, competitiv. Astfel s-au organizat campionate mondiale în zone ale globului unde fotbalul are puțină căutare sau fani și practicanți. Vezi SUA 94, vezi Coreea de Sud 2002, vezi Africa de Sud 2010. Se dorește organizarea viitorului campionat mondial înQatar
Chiar au luat în calcul, ce nebunie!, să mute campionatul în altă parte a anului, în decembrie-ianuarie, special pentru a putea organiza în Qatar Campionatul mondial de fotbal la niște temperaturi mai respirabile. Evident că aerele condiționate vor fi puse în gazon. Banii nu sunt o problemă în acea țară. Creierul este lipsă, grav deficitar, dar la FIFA.
De aceea s-au și nivelat valorile, cei mici ajungând să pună probleme mari marilor favoriți, să-i învingă deseori și să-i și trimită acasă înainte de vreme: vezi cazulCosta Rica
Și cred că este un lucru rău acesta, feminizarea accentuată a fotbalului. E dramatic și dăunător. Mă refer la faptul că se acordă foarte ușor și repede fault la contacte de joc normale, inerente alergării sau combativității. În Anglia, de pildă, se joacă mai bărbătește, jocul este lăsat mai liber, mai cursiv. Și oricum este rușinos, ca bărbat, să te plângi atâta după orice contact mai dur. Nici femeile nu fac așa. Pe vremea când jucam eu fotbal, antrenorul meu de la juniori avea o vorbă :”până nu sare sânge să nu îndrăzniți să vă opriți...” Deocamdată nimeni nu se plânge, nimeni nu protestează, dintre cei aflați încă în branșă sau în domeniile conexe. Încă banul curge gârlă.
Dar cel mai dureros aspect este dispariția plăcerii pure de a juca. A bucuriei senine de a marca. Așa cum cred că ai observat și tu - cei care marchează se bucură de parcă ar fi nebuni și ar fi ucis o fiară sălbatică monstruoasă după o luptă corp la corp de zile întregi sau săptămâni - ca în poveștile de odinioară. A dispărut orice urmă de bucurie simplă din acest joc, de dorință simplă doar de a juca fotbal. A dispărut zâmbetul larg și fericit liniștit de pe fețele marcatorilor sau ale coechipierilor. Iar acest element pierdut, dispariția bucuriei de a juca, este cu adevărat dăunător.
Am fost întrebat zilele trecute de ce nu mă mai uit cu atâta religiozitate la Champions League așa cum o făceam pe vremuri. Acest scurt articol este răspunsul meu. Pentru că între UEFA și FIFA nu-i mare diferență - nici aici.
Așa cum se poate s-a putut observa și în recent încheiatul Campionat Mondial din Brazilia, unde am avut “așa zise” partide echilibrate, și chiar surprize, în meciurile dintre echipele mici și cele mari - considerate favorite. FIFA a adus, în megalomania ei, arbitrii din toate colțurile lumii, unii dintre ei perfect incompetenți sau timorați de anvergura la care au ajuns, greșind flagrant și extrem de ușor la faze simple, banale.
Tot FIFA a obligat televiziunile să dea imagini din tribune surprinzând publicul în diferite ipostaze, uneori haioase, dar neglijând spectacolul real din iarbă și perioadele de respiro ale jucătorilor în care poți vedea, la unii fotbaliști, multe elemente ce interesează pe amatori și chiar și pe profesioniști sau foști practicanți. Să observi discuțiile dintre băieți, respirațiile de revenire, încercările de relaxare, aranjarea echipamentului, schimburile de replici cu banca tehnică - astea ar fi fost savuroase, interesante, utile, dar televiziunile nu le mai vânează.
Se dorește tragerea fotbalului către zona de spectacol, ”entertainment”, pentru atragerea maselor largi către acest superb sport și îndepărtarea puțin câte puțin de zona de sport pur, dur, competitiv. Astfel s-au organizat campionate mondiale în zone ale globului unde fotbalul are puțină căutare sau fani și practicanți. Vezi SUA 94, vezi Coreea de Sud 2002, vezi Africa de Sud 2010. Se dorește organizarea viitorului campionat mondial în
Chiar au luat în calcul, ce nebunie!, să mute campionatul în altă parte a anului, în decembrie-ianuarie, special pentru a putea organiza în Qatar Campionatul mondial de fotbal la niște temperaturi mai respirabile. Evident că aerele condiționate vor fi puse în gazon. Banii nu sunt o problemă în acea țară. Creierul este lipsă, grav deficitar, dar la FIFA.
De aceea s-au și nivelat valorile, cei mici ajungând să pună probleme mari marilor favoriți, să-i învingă deseori și să-i și trimită acasă înainte de vreme: vezi cazul
Și cred că este un lucru rău acesta, feminizarea accentuată a fotbalului. E dramatic și dăunător. Mă refer la faptul că se acordă foarte ușor și repede fault la contacte de joc normale, inerente alergării sau combativității. În Anglia, de pildă, se joacă mai bărbătește, jocul este lăsat mai liber, mai cursiv. Și oricum este rușinos, ca bărbat, să te plângi atâta după orice contact mai dur. Nici femeile nu fac așa. Pe vremea când jucam eu fotbal, antrenorul meu de la juniori avea o vorbă :”până nu sare sânge să nu îndrăzniți să vă opriți...” Deocamdată nimeni nu se plânge, nimeni nu protestează, dintre cei aflați încă în branșă sau în domeniile conexe. Încă banul curge gârlă.
Dar cel mai dureros aspect este dispariția plăcerii pure de a juca. A bucuriei senine de a marca. Așa cum cred că ai observat și tu - cei care marchează se bucură de parcă ar fi nebuni și ar fi ucis o fiară sălbatică monstruoasă după o luptă corp la corp de zile întregi sau săptămâni - ca în poveștile de odinioară. A dispărut orice urmă de bucurie simplă din acest joc, de dorință simplă doar de a juca fotbal. A dispărut zâmbetul larg și fericit liniștit de pe fețele marcatorilor sau ale coechipierilor. Iar acest element pierdut, dispariția bucuriei de a juca, este cu adevărat dăunător.
Am fost întrebat zilele trecute de ce nu mă mai uit cu atâta religiozitate la Champions League așa cum o făceam pe vremuri. Acest scurt articol este răspunsul meu. Pentru că între UEFA și FIFA nu-i mare diferență - nici aici.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!