Ziua 450/730. Anul 2/2.
A trecut un an și aproape jumătate din acel dur mai 2022.
Statistic documentat, bărbații între 42 și 55 de ani care sunt din cea mai predispusă categorie privind comiterea de suicid. Între 42și55 de ani semnele degradării rapide fizice și mai ales psihice se arată evidente. Din păcate, pentru unii, așa cum vedem cum am văzut zilele trecute și cu actorul din Friends, tendința de a se retrage din arena și de a renunța definitiv la luptă, adică acea nenorocită decizie de a te sinucide, apare din ce în ce mai des.
Prima întrebare este:
De ce se întâmplă la această categorie de vârstă la bărbați?
Pentru că vine un prim moment în care cele mai multe dintre realizări ar fi trebuit să dea fructe și să înceapă momentul culegerii lor, dar ceva nu se potrivește. Nici fructele nu le poți culege, nici nu te poți bucura de munca depusă decenii, nici nu ai urmat instinctul respectând regulile impuse de alți nefericiți înaintea ta.
Adică: te-ai căsătorit degrabă, cum a făcut toată lumea când era tânără, ai făcut copii, ai luat un job și ai început să urci scara profesională și acea doar închipuită și toxică scară socială. Plus sarabanda de evenimente colaterale adiacente care erau mereu cu și despre alții și rareori sau niciodată despre sau cu tine. Tu ai fost mereu pe locul trei sau patru, în cel mai fericit caz.
Doar că, din păcate, îți dai seama după zeci de ani că toate sunt himere și nimeni nu este mulțumit. Ba chiar multe sunt extrem de nemulțumite și mereu frustrate. Se încheie astfel această perioadă pentru mulți în certuri dese și violente, uneori chiar în divorțuri.
Pierderea copiilor după partaj sau deteriorarea gravă, uneori iremediabilă, a relațiilor cu partenerul de viață, răcirea sau înstrăinarea coordonată a copiilor, plus eliberarea din funcțiile pentru care ai muncit o viață întreagă și/sau pierderea unor afaceri care reprezentau pentru acel bărbat totul sau care reprezenta identitatea, imaginea totală, este deja un deja-vu omniprezent.
Singura decizie bună sau corectă, cu ghilimelele de rigoare, ești să părăsești arena învins și să renunți definitiv la luptă. Ește o greșeală!
Și am să scriu în textele următoare de ce, nu-i momentul acum.
A doua întrebare: sunt lucruri care se pot face ca să revii și să-ți revii?
Primul lucru este să te refaci tu. Tu pe tine.
Să-ți reconstruiești cel care ai fost.
Deși acum trebuie să fii cineva total diferit față de cel care ai fost acum câteva zeci de ani, trebuie să te reîntorci la muncă și să schimbi aproape 90-95% din cel care ești acum.
Evident că știu că nu va fi ușor.
Dimpotrivă.
Va fi infernal.
Dar și când vei reuși...
Așadar:
Back to work!
Back to walk! Away from you.
Back to you! The new you.
Welcome!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.