Curvari sau cuminți? Tăntălăi sau răi?

Eu cred că toți bărbații sunt pe undeva și cuminți și curvari, e cam tot aia, în diferite grade sau procente, la un moment sau altul, la cald sau la rece. Sau, altfel spus, toți sunt cuminți până la proba contrarie, care de cele mai multe ori nu întârzie să apară sau să fie descoperită de cine nu trebuie și scormonește în butoiul cu căcat având un deget de miere de salcâm la suprafață.

Cred că o femeie deșteaptă și stabilă va prefera oricând un curvar onest unui tăntălău ipocrit și ascuns. Curvarul, dacă într-adevăr așa este, trebuie verificat înainte de a fi blamat, se duce, lovește, se spală meticulos, uită vârtos și revine liniștit și iubitor, o perioadă, înapoi acasă. Curvarul autentic nu folosește niciodată sufletul, el doar își bagă pula. E un ”băiat rău”, negru, dar onest: știi pe ce te bazezi cu el și la ce să te aștepți.

Tăntălăii, cei așa-ziși cuminți, poate undeva la 70-80% dintre ”băieții buni”, mai ales ăia ”de casă”, se îndrăgostesc căsătoriți fiind și având și copii, mulți dintr ei. Tăntălăii strică o casă, de căcat - e adevărat!, precum și o falsă armonie și o pseudo-relație, dar pot strica uneori chiar două sau trei cămine fără să vrea, pentru că fericirea e contagioasă și dărâmă ziduri apropiate. Fac bine ceea ce fac, dar nici nu știu ce fac și ipocrizia îi decade din rangul merituos de chirurgi iscusiți de relații maladive.

Ai grijă de sănătatea ta!

Să faci orice e necesar, absolut totul, doar să nu ajungi la doctori sau spital. Ce aglomerație, ce stare deprimantă, ce cozi inutile, ce umilințe, ce lipsă de bani, personal și resurse materiale vei vedea aici – toate te vor obosi și îmbolnăvi mai rău în scurt timp după ce ai ajuns pe la ei.

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."

Nu mă judeca așa aspru, mai bine cunoaște-mă!

Tu ai avut problemele mele de sănătate din copilărie și până azi? 

Tu ai cunoscut foamea și lipsurile când cei din jurul tău aveau suficient? 

Tu ai ai fost privată de persoanele dragi exact în momentele în care aveai mai mare nevoie de un tată, de un confesor, de un prieten drag?

Omul ca un pantof

Unele femei, mai des acele mai gingașe, agitate și neatente, sunt ca pantofii sport utilizați de neprofesioniști, de amatori, de civili: uzate rău pe interior, la căpută și la ștaif, prea puțin folosite la exterior, adică pe talpă sau la bombeu, acolo unde se presupune că este contactul mai des și mai deteriorant la majoritatea sporturilor.

Asta se întâmplă din două motive:

Prețuiește emoția!

Prețuiește emoția ce-ți intră prin ochi, prin urechi sau direct la suflet, ca pe cel mai de preț lucru. Ca pe ceva valoros, mai puternic și mai sănătos decât oricare alt drog sau stimulent ce-ți poate intra pe gură, pe nas sau prin fund.

Nu-s proști, sunt... 95%!

Proști și deștepți, cine să-i deosebească? Pentru că de multe ori granița este foarte fină, fluidă deseori, mereu în mișcare browniană, necontrolată de nimeni și de nimic.

Ce dezbatere fabuloasă ar fi să analizeze cineva ratarea, succesul, faima, reușita în viață. Dar pe ce criterii s-o facă? Cu ce limite? Care să fie linia de start? Unde să punem capătul și sosirea și ce formă sau culoare să aibă laurii de așezat pe frunte? 

Dar, așa cum bine știm, nu avem niciodată timp de finețuri și oricum nu este nimeni interesat de reglajele delicate în aceste vremuri agitate și tulburi. Statul pe gânduri este una dintre cele mai dificile și incomode poziții. De chestiuni importante pentru noi, care ne-ar deschide ochii și ne-ar ușura viața pe termen lung, n-avem niciodată timp, chef și răbdare.

Pot fi de acord că nu există oameni proști sau, cel puțin, că nu-i bine și nici frumos să-i categorisim sau să-i numim așa pe cei care vădesc aspectele și caracteristicile prostiei. Evident că școala, familia, anturajul, educația, studiul individual și altele asemenea, toate au un rol important în dezvoltarea unui individ și înscrierea pe o traiectorie norocoasă, proastă sau comună. Dar și astea, cele mai multe, tot cu mânuța ta le poți face. Bineînțeles, cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu.

În schimb eu aș putea spune, abia acum spre bătrânețe, că mai degrabă îi putem clasifica pe cei de mai sus astfel (menționez, recunosc!, că și eu m-am încadrat, mp!, în fiecare din cele cinci categorii de mai jos):

N-aude, aerul e curat.

- Mergem în parc, e aer curat, rar!
- Dar plouă!

Mâncare și afecțiune, atât!

-         Decât să-l citim pe bucățele mai bine îl invităm la noi și-l ascultăm, îl întrebăm tot ce vrem noi.

-         De acord, bărbate, dar dânsul și mănâncă și bea mult.

-         Te descurci tu, femeie!

-         Da, bărbate, dar vezi că-i place să și fută...

Tată sau tătic, mentorat de calitate.

Abia când ai probleme cu educația copiilor, (ce păcat!, nu așa trebuia să fie, dar n-ai avut timp, știu), realizezi cu adevărat valoarea partenerului de viață. Te uiți la copii, la potențialul lor, la realizările lor actuale și înțelegi nivelul celui de lângă tine și poți observa și viitorul relației voastre.

Mentoratul este cea mai valoroasă școală și cea mai durabilă și performantă ca rezultate pe termen lung. Asta știe toată lumea atentă, nu-i complicat, se validează zi de zi în societate. Cine are modele valoroase, acei copii și nu alții, prosperă, reușesc, zâmbesc des și sunt liniștiți.
Dar ceea ce știu foarte puțini este că, în ciuda disproporției colosale de informație și experiență, mentoratul este cu dublu sens permanent: și cel care ghidează învață ceva de la ucenic.

Mentoratul ghidat îndeaproape, zi de zi, om la om, este o opțiune viabilă de a reruta destine sortite eșecului. Dar cine-și permite așa ceva? Dar cine vede că mai există această șansă?

Depozite, economii, senectute.

Și aici, mai spre apus, când Soarele amiezii nu prea mai are atâta putere să încălzească, să te gândești și să-ți reamintești repede unde ți-ai pus plapuma, căciulile, mănușile, borcanele de murături, lopețile, gemurile, lemnele de foc, amintirile hrănitoare și brațele calde care să te strângă la pieptul blând și înțelegător.

Cum care plapumă? 
Cum adică despre ce lemne vorbesc?

Cadouri luxoase și opulență 2017

Să ai posibilitatea de a dărui sau a primi și, mai ales!, plăcerea de a accepta a te plictisi ușor cu mici răgazuri de liniște și pace interioară, sub un strat gros de zâmbet relaxat, abia astea îmi par cadouri de lux și dovadă de opulență.

Căsătoria ar trebui aprobată de neîndrăgostiți

Cei mai mulți se însoară sau se mărită din reflex. Fără să știe de ce o fac și care sunt avantajele, momentul potrivit, locul sau persoana potrivită. În general aleg cu curul, asta se vede în numărul în creștere al divorțurilor, în starea psihică și fizică a celor din căsnicii și în zâmbetul și viitorul copiilor celor ce s-au luat ”din dragoste”. Imaturitatea este omniprezentă în decizia căsătoriei.

Ce-i de făcut? M-am gândit la ceva consiliere, consultanță, îndrumare:

Dacă vor să se mărite ”din iubire”, până în 26-28 de ani, cred că ar fi bine ca femeile să ceară aprobare și binecuvântare de la cei care le-au format, crescut, întreținut, educat: părinți, bunici, prieteni mai experimentați, unchi și mătuși, sponsori.

Care sponsori?

Străbunicul, bunicul, tata și tăticul.

O vorbă din bătrâni spune că fiecare doarme fix cum își așterne. Dar să faci copii cu gândul meschin și egoist că-ți vor da o cană cu apă sau vor avea grijă de tine la bătrânețe, ce eroare!, este o naivitate cruntă și chiar o nedreptate. 

Străbunicul meu, Lungu i se spunea, a avut șapte copii, șase fete și un băiat - al șaptelea născut, și a murit singur undeva prin Bulgaria, abandonat de copiii ce și-au găsit rostul în alte țări: Grecia, România, Macedonia.

Sunt.Simt.Fac.Iubesc.Spun.Văd.Înțeleg!

1. Sunt.

2. Simt.
3. Fac.
4. Iubesc.
5. Spun
6. Văd
7. Înțeleg

Înțelegi doar după ce asuzi. Soarta.

Cele șapte verbe corespund celor șapte centre energetice elementare, ele sunt mult mai multe de toate, pornind de la pubis până în frunte. Dar nu despre asta vreau să scriu azi, ci despre devenire, despre evoluție, despre pașii normali, firești, ai dezvoltării și maturizării.

Detaliez așa cum mi-ar fi plăcut să-mi descrie și mie cineva acum vreo zece ani:

1. Ești rod al iubirii, pure sau doar formale - probabil n-ai să afli adevărul acesta niciodată, a doi oameni tineri, cel mai probabil nepregătiți pentru statutul de părinte, și te-ai născut singur, nu te-a împins nimeni afară din burta mamei. Ai și tu un merit, acela că ai acceptat un suflet și ai o misiune pe acest Pământ. Ai ceva de învățat, ceva de ajutat, de rezolvat. Este o adevărată minune să-ți descoperi calea, dar puțini o fac. Eu, de exemplu, n-am găsit-o încă, dar mai caut puțin. Dar cum singur ai venit aici, ține minte bine asta!, tot singur ai să și pleci de aici. Și n-ai să iei nimic cu tine în pământ. Nici prietenii, nici serviciul, nici averea, nici faima, nimic.

2. Imediat după naștere începi să simți mai multe. Și în burtică la mami simțeai câte ceva, estompat, dar acolo era mâncare gratis, băutură gratis, cazare gratis, căldură gratis, protecție gratis. Rai! Când începi să simți, ce favoare!, se relevă frumusețea vieții pe deplin. Viața e frumoasă, dar dură și trece. Repede! Când n-ai să mai simți mare lucru sau nimic, să știi că s-a cam terminat jucăria, te așteaptă eternitatea sau altă misiune în altă parte. E greu, e adevărat, dar trece. E ok să simți orice!

Mă întrebai odată...

-          Vrei să bem un pahar de vin roșu în seara asta, iubita mea?

Fostul - frână în calea fericirii ei.

Singurul lucru cu adevărat deranjant la unele mame singure este fantoma fostului. 
La cele mai multe ea este omniprezentă zilnic și nici nu vor scăpa cu adevărat vreodată de mirajul ei. Câtorva le și place, asta le hrănește orgoliul.

Frosa Anda, babă tânără

Părinții îi spuneau Veta, probabil de la Elisabeta. Sau Cati, de la Ecaterina. Sau alt diminutiv similar care mie îmi sună a mamaie, dar ea s-a obișnuit din fașă cu diminutivul ăsta și așa a rămas și azi.

Alegeri înțelepte, la vremea lor.

Cât timp o curtau bărbați bine și oarecum tineri, mulți ani astfel irosiți în al doilea și al treilea deceniu de viață, ea era mândră, pretențioasă, selectivă. Băieții au spus ”mulțumesc!”, s-au spălat și duși au fost. Dacă ar fi fost înțeleaptă ar fi ales pe termen lung, nu doar să aibă burta și curul pline azi.

Tiranul de Tata

Ca să-l rănesc, ce plăcere teribilă aveam s-o fac, îi spuneam deseori tatălui meu sperând să-l umilesc, să-l înjosesc:

- M-am descurcat în viață chiar și fără ajutorul tău! Un capăt de ață n-am primit niciodată de la tine! Tot ce-am făcut am făcut prin forțe proprii!

Zâmbitoare, veselă, pasională.

Poate că de multe ori este mult mai bine și suficient să ai o femeie mai mereu zâmbitoare și deseori veselă. Asta poate fi tot ce ai nevoie în momentele grele: o figură binedispusă și pozitivă care să-ți spună încrezătoare pe deplin, surâzând ca o iapă și țopăind ca o veveriță doar atât:

Țară scăpată în latrină

România este astăzi asemenea unui telefon de fițe, scump, de ultimă generație și cu multe resurse interne plus documente și informații salvate sau ascunse pe hard, dar scăpat dintr-o neatenție într-o hazna. De exemplu, în haznaua unei colonii de muncă forțată din Gulag, Arhipelagul Gulag, de pe Kolâma, știi tu - model Soljenițîn.

Ce este de făcut în momentul ăsta, când vezi țara căzută în căcați?

Toți sunt ”ocupați” și au bani.

Mulți au averi și nu prea știu ce să facă mai repede cu ele. Nu profită de o abundență și nici nu trăiesc liniștiți. Au bani mulți sau mai puțini, posesiuni nenumărate, unii au credite cum am eu tricouri sau ciorapi, majoritatea epatează grosier și cei mai mulți sunt ostentativi și pe rețelele de socializare și în viața reală, dar au și griji, și dureri de tot felul, și buze sau zile fripte. 

Deși sunt bogați sau avuți pe dinafară, din păcate, sunt săraci lipiți pământului pe dinăuntru. Dar nimeni n-are curajul să le-o spună, iar ei singuri nu-și vor dar seama niciodată înainte de niște probleme grave și iremediabile.

El și ea, tango etern?

Lui îi place de ea, ea are grijă răbdătoare de ceva vreme de el. Ea îl iubește imens, simt asta, cum n-a iubit niciodată și cum nu va mai iubi niciodată-ever again pe nimeni. Știu că este doar pentru un scurt timp, așa-s toate trecătoare, e ok. Ca ploaia de vară...

Dar și mie îmi plac și austeritatea, simplitatea, solitudinea. 

Mă mulțumesc și cu mai puțin, mereu. Fug de aglomerație, mulțimi, zgomote nenaturale. Eu sunt un cățel liber, cu zgarda-n clin, fug degrabă, ușor revin.

Ea are nevoie de lux, de prieteni mulți în jurul ei, de un confort material pe care el nu își permite să-l propună nimănui, nici măcar lui. Ei îi plac molul, ieşirile cu fetele, tagurile pe fb și are multiple obligații morale și ceva datorii sentimentale.

Cine scrie pe blogul lui Geluțu?

Nu eu scriu aici, altcineva o face.

Cine scrie aici?
Habar n-am.

Cui scriu?