Am mers trei zile în raiul din Slănic. Temperatura de octombrie în aer oscila între 25 și 28 de grade Celsius. Era vară pură la mijloc de toamnă.
Între 20 și 22 octombrie apa sărată, foarte sărată, potroacă, nu cred că depășea 14-16°. S-ar putea să fi avut chiar și mai puțin.
Senzația pe care o ai în momentul în care-ți bagi piciorul în data de 21 octombrie 2023 în lacul din zona premontană este că-ți îngheață sângele în cap.
Acum stai și te întrebi cum poate așa de repede să înghețe apa de la picior tocmai sângele din cap.
Realizezi foarte rapid, imediat, că totul este doar o senzație.
Că totul este o himeră și că totul este doar în închipuirea ta.
În momentul în care o mai și vezi pe ea că intră cu totul, nu doar cu lăbuțele ca Mimi, și se îndreaptă înot spre mijlocul lacului-bocnă realizezi că se poate și că de fapt tot timpul s-a putut.
Trebuie doar să îți depășești preconcepțiile și ceea ce 99% spune că nu există.
82 sau 83 august există.
Ba da, există!
Evident că depinde și cu cine ești și cum.
Plaja de după baie, momentul în care carnea se supraîncălzește și simți că trăiești a doua oară, este cu adevărat fabuloasă.
Fierbințeala după gheață e viață.
Prima oară trăiești sau realizezi că trăiești și îți dai seama ce frumoasă este viața în momentul în care ochii ți se ascut de la frigul infernal și insuportabil precum la vederea unei prăzi.
Este momentul în care frigul și răceala apei deși te cuprind până la gât pe exterior, îți fac/provoacă o plăcută căldură în interior.
După câteva minute de acomodare apa-bocnă nu ți se mai pare chiar atât de rece.
După alte câteva minute, dacă stai liniștit și respiri așezat, de fapt ți se face chiar cald.
Ea iese din apă și mă cheamă să vin cu ea la plajă.
Și eu nu ies.
Încă mai stau puțin.
În fapt, încep să mă simt foarte bine și să îmi placă să stau în lacul de gheață.
Nu mai simt nimic din răceala cu care m-a întâmpinat prima oară balta-potroacă.
Dimpotrivă!
Lacul n-a fost niciodată rece, totul este numai și numai în închipuirea noastră.
Multe lucruri sunt perfect posibile, dar trebuie abordate cu atenție.
Și din aproape în aproape.
Și cu multă răbdare.
Doar să încercăm și să trecem peste momentul de început care într-adevăr este înfiorător.
Voiam să zic înviorător, dar merge oricum.
Înviorarea este ceea ce doresc tuturor celor care gândesc măcar puțin asemenea mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.