sâmbătă, 4 februarie 2017

Ce va fi mâine? Va mai veni 2018?

Mi s-a făcut frig, frig de tot, am avut un deja-vu acum câteva minute, vorbind cu doi buni prieteni extrem de citiți și aparent deschiși la minte. Scriu acum doar degetele mele reci, nu scriu eu.

Am presimțiri nasoale, eu așa simt, dictatura este mai aproape de noi decât ne putem închipui. Scriu, ca un avertisment, poate printre ultimele, este posibil ca în curând să nu mai putem nici scrie, situația turcească începe să prindă contur și la noi.
Hoții psdalde și compania au în mână executivul, mass-media și legislativul. Adică trei din primele patru puteri din stat. Le lipsește doar puterea judecătorească, dar o vor sugruma și subjuga de săptămâna viitoare încolo.

Voi fi scurt, pentru că văd că situația reîncepe să semene cu cea de la Colectiv și altele asemenea din trecutul mâlos, cu diferența că acum avem o fractură imensă în societate între votanții hoților și noi, ceilalți:

vineri, 3 februarie 2017

2017 - primul an al libertății și democrației autentice?

Hoții și incompetenții au condus România dintotdeauna. Cu mici pauze de dictatură sau schimbare de regim. După *90 noi am sperat că avuția nu va mai sta doar în mâna unei clici, ci va ajunge la fiecare om onest care muncește și produce cinstit bunăstare lui și familiei lui.
Dar n-a fost să fie, o altă gașcă de hoți a preluat puterea după 91 și a instaurat o dictatură nevăzută a incompetenților, corupților și hoților de toate felurile. Lumea cealaltă muncea zi-lumină și plătea impozite și taxe ca să aibă primii ce fura.

Pe data de 30 ianuarie, noaptea, spre 31, am avut următorul vis:

miercuri, 1 februarie 2017

Diferențe

Poate că te întrebi și tu uneori de ce este așa mare distanța între noi, sau care sunt diferențele ce ne separă sau, pur și simplu și mai direct spus, de ce nu putem fi niciodată și fericiți și zâmbitori și liniștiți împreună pe termen lung. ;-)

N-am știut niciodată să răspund concis la astfel de întrebări. M-am codit mereu, am dat din colț în colț ocolind răspunsul frontal și despărțitor. Dar acum, mai spre bătrânețe, în era explozivă a feisbucului, pot spune că diferența principală dintre noi este zugrăvită excelent tocmai de această rețea de socializare și de felul cum ne raportăm la ea și cum o folosim fiecare, plus beneficiile și imaginea pe care le avem în, și în urma aportului pe, site. Aici e ruptura iremediabilă, dar în favoarea ta, femeie frumoasă. :-) Este o chestiune de timp, de viteză – mai exact, și cum știm că ”time is money”... femeia este în câștig și aici.

De ce spun asta?

Care sunt argumentele mele?

De ce zic că femeia este mereu avantajată din start de la natură privind supraviețuirea? :-)

Constat că fiecare are fix ceea ce merită sau ce-i trebuie, fie că vrea, fie că nici măcar nu știe asta: