Motto:
”
- Ok, zise negruțul
către Stăpân: "Bani, recunoaștere și mână liberă.
-
Atât? - întrebă mirat Diavolul.
-
Atât! - răspunse încrezător Golden Boy.
-
Ok. Le ai pe toate de azi, din clipa asta. Bine ai revenit în cazarmă! Te așteptam demult..."
”
Cuvânt înainte:
El era Golden Boy, dar Negru, prințul negru. Făcea toate nefăcutele gri și negre, era
deprins cu nenorocirile, fusese crescut, educat, școlit, antrenat și pregătit special pentru așa ceva, deși de copil fusese
inocent, virgin, cuminte ca o ”fată mare”. Tinerețea îi clocotea în vene, era momentul în care
voia să-i demonstreze lui ta-su că poate. Că poate bine și că se descurcă și printre străini, ca
în ”legiune” pe vremuri, remember?
Ea
era Doamna cea Albă, prințesa
din castelul de cleștar,
fusese crescută și modelată de albi în
spiritul onest încă de pe băncile facultății. Ea nu văzuse nici un alt palat, el se
plimbase prin nenumărate așternuturi.
El era curvar ordinar de elită, ea imaculată, devotată, de încredere, de
casă.
Se
întâlniseră pe câmpul de luptă în tinerețe, împărțindu-și teritoriile și prada, deși ea era mai experimentată și avea avantajul colosal al prețurilor mult mai mici. Troia, calul troian și Ahile, ăsta este un rezumat bun.
Anii au trecut,
prințul Negru a mai
îmbătrânit și s-a pensionat, apoi
s-a retras să-și lingă rănile și să savureze
prospături și coaptele aferente diverse. Ea a rămas toată această perioadă în arenă, a cucerit mai toate teritoriile rivalilor, din Prințesă a devenit Regină și chiar se pregătește să
preia conducerea Regatului Alb într-o bună zi, cât de curând. N-am nici o îndoială că va guverna liniștită până la pensie acel Regat. Erau atâtea treburi de
făcut prin curte, la curte, sub curte, prin funduri de țară și prin jurul domeniilor
lor, pericolele nevăzute erau pretutindeni, datoriile se cam adunau ca să susțină expansiunea, suferiseră mici
lovituri de la dușmani
de generație nouă și din serviciile de rit vechi, plus că o criză economică de proporții colosale, nemaivăzută niciodată, stătea să vină din lună în lună, maxim un an. Ea era conștientă că fără el îi va
fi greu, foarte greu. Este evident că ea se va descurca probabil și fără Negrul trecut în
rezervă, dar merita încercarea de a-și uni forțele și a domina liniștiți acea parte de lume. Împreună amândoi
n-ar mai fi avut rivali, nimeni nu le-ar mai fi stat în cale. Experiența ei cu experiențele lui puse împreună ar fi o alianță aproape invincibilă pe termen lung când trupele lor se vor sincroniza și alinia.
Să-l
sune, să nu-l sune? Să-l roage, să nu-l roage să i se alăture în luptă? Să-i
dea tot ce vrea el, să nu-i dea, să nu-i cedeze...? (6 ianuarie 2020)
Pensionarul tot fusese întrebat, de-a lungul timpului, vreo douăzeci de ani, ce
își dorește ca să intre și să rămână într-o
relație sau într-o
colaborare ori într-o misiune. Ce anume vrea el ca să fie angajat, să bată
palma și să meargă mai departe
și să conducă aplicația respectivă.
Când
era mai tânăr nu știa
foarte bine ce să răspundă și
ce să ceară, dar cu timpul a deslușit că mai importante sunt doar trei lucruri:
"Bani, recunoaștere
și mână liberă.”
1. De ce bani?
