Să-i pese de tine!

Dacă i-ar păsa cu adevărat, și știu cum este aia, știi și tu, sigur ai trăit-o, ar durea-o atunci când te doare și pe tine, dar tu suferi în tăcere, zici tu, dar ea simte tot. Abia atunci ea e de păstrat pe termen lung, când simte și înțelege chiar fără să vadă sau să audă: când chiar îi pasă.

Cei mai mulți le vor supuse, docile, submisive. Ei consideră, și parțial au dreptate, că așa sunt feminine și că așa le arată clar că îi iubesc necondiționat. Posibil, puțin probabil, incomplet, dar aproape de adevăr: pentru că nu există iubire necondiționată, n-am stabilit asta o dată?

Ce contează? S-o intereseze, s-o doară, să se implice: să-i pese.

Cred că așa ea te place, te vrea, te dorește, este mai mult a ta decât cu atenția la public: atunci când îi pasă de tine cu tot corpul și sufletul ei. Atunci când ființa ei este afectată și suferă aproape egal cât suferi tu, bărbate!

Sporturile și locurile de joacă

Când trecea pe lângă terenuri de sport, de fotbal, de baschet, de tenis, de volei, avea un sentiment imens de bucurie și de dorința de a lupta, de a intra, de a se implica în acea dispută, în acea confruntare. Pe chipul lui se întipărea îmbrăcată elegant de stradă ceea ce părea o fericire imensă. O licărire de a se dezbrăca și imediat echipat să intre cu băieții la joc.

Când trecea pe lângă locurile de joacă cu copii, cu mulți copii, jucându-se bucuroși la fel ca și la 7.650 de km distanță, în toate acele parcuri, pe chipul lui nu se mai vedea nimic, doar un gol imens. Dar în interior universul se căsca în abyss care se uita temător înapoi la el și se cutremura: neliniștii adultului și a unei dureri adânci, insondabile, greu rezolvabile.

”Va trebui să-ți tai cordonul ombilical din interior de la mama ca să poți trăi în exterior, în lumea reală.”

Ce te mișcă?

Ce te face fericit?

Ce te ridică dimineața din pat?

Mergi mai departe zi de zi de zi.

Este despre sport, mers la sală în cazul de față, dar valabil la afaceri, relații amoroase, familie, investiții pe bursă sau altele, prietenii, imobiliare, etc.

Cel mai bun antrenament nu este cel în care ai băgat cele mai multe repetări. Nici cel în care ai vârfurile cele mai mari depășite, nici măcar cel în care ai stat cel mai mult în sală lucrând intens și continuu, aproape fără pauze sau cu pauze de abdomene sau lombari sau alte resturi ori frânturi. Cel mai bun antrenament al tău nu este nici măcar cel în care ai avut cea mai bună dispoziție la efort și atenție la exerciții, nu.

Nu!

Cel mai bun antrenament este acela la care, deși n-aveai nici cel mai mic chef și ai fi făcut absolut orice să nu te duci la efort, ai apărut totuși în sală, ai dat noroc cu băieții, ai băgat un antrenament decent, chiar dacă scurt, succint și la obiect.

Da!

Să mergi mai departe atunci când ți-e greu este cel mai valoros, mult mai important decât atunci când toate pânzele-ți sunt sus.

Dacă muștele ar face miere, ne-am șterge și la cur cu ea.

Motocicletele și femeile. ”Șoc și groază!”

Prima femeie cu care am avut o motocicletă, prima mea motocicletă - cea fără acte, nici n-a vrut să audă de achiziția acesteia. Discuția era clară: îți iei motocicleta, fain, ai terminat relația cu mine. După care a fost prima ieșire, prima plimbare, cu motocicleta: a plâns tare să nu plec, să nu mă duc, a făcut ca toți Dumnezeii, iar când m-am întors nu a vrut să vorbească cu mine o perioadă, nu m-a mai băgat în seamă. A fost supărată pe mine vreo două zile, au fost tot felul de probleme și discuții prelungi iar relația noastră s-a sfârșit foarte repede după acest eveniment.

A doua femeie cu care am avut a doua motocicletă, înainte de prima mea plecare la o plimbare mai lungă prin țară pe cal, m-a luat tăcută în brațe, m-a strâns tare la pieptul ei mic, m-a rugat să îi promit că mă voi întoarce bine sănătos și teafăr și era tare emoționată. Am promis că va fi bine, iar când m-am întors era atât de fericită că am revenit și că sunt viu, că totul e ok, că nu am probleme, că nu s-a întâmplat nimic rău și râdea extrem de fericită strângându-mă din nou tare la piept.

Au trecut mai multe motociclete și mai câteva femei pe lângă mine și prin portofoliul meu ajungând în ziua de azi ca la cea mai puternică motocicletă, cea care îmi poate pune cel mai mult și cel mai repede viața în pericol. ”244km/h, 299 în bord electronic, Fla a văzut din spate, relaxat, peste 260.” Dumnezeu a făcut ca să am o femeie de calități și de calibru asemănătoare în același timp. 

Când am plecat la prima plimbare, prima oară cu noua motocicletă și cu noua femeie, ea n-a zis absolut nimic: nici să ai grijă, nici de tine, nici n-a plâns. Nimic, nimic, nimic, zero, nada, canci, keine, nichts. Nici în cur n-a durut-o, deși-i plăcea. Când m-am întors a luat act de revenirea mea m-a întrebat cum a fost, ce ai făcut și cam atât. Semne au fost peste tot, doar că eu le-am ignorat. M-am despărțit și de această piesă, de ambele, de fapt.

Există o corelație directă între reacțiile femeilor de lungul anilor și setările sau poziția mea față de femei în legătură cu riscul asociat. Identic cu motocicletele. Așa cum te pot face extrem de fericit dacă ești atent la comenzile ei și la mediu înconjurător, tot așa te pot băga în pământ: într-o clipă de neatenție sau la o greșeală mică neobservată imediat. 

Nimic nu este întâmplător. Experiența are nevoie de ani ca să se sedimenteze, iar lucrurile bune ca și cele rele se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin, dar mai ales dacă nu ești pregătit.

Azi am alt motor, cu un cuplu colosal, mult mai nervos decât toate celălalte la un loc. Un Monstru. L-am probat pe Transalpina zilelel trecute, pe ploaie torențială, pe oboseală, pe limită și la limită. N-a mai fost 244 ca în trecut, n-am parbriz la acest cal, o iapă nărăvașă de fapt, dar era s-o scap în două curbe și cu frâna din față, și cu cea din spate, cu tot cu ABS, dar și pe demaraj din cauza cuplului nou.

Cum se raportează ea la Monstru? Cum sunt eu cu Monstrul? Cum o văd eu pe ea?

”Mă uitam iar adânc în abis și abisul, temător, nu se mai uita înapoi la mine fiind cuprins de frică. Șoc și groază - îl descria ea...!”

Decuplarea alpha red pilled. Game on!

La început ți se spunea să-ți dai jos ochelarii. Uneori și pantalonii. 

Niciodată sufletul, caracterul știm că este maleabil.

Apoi să te decuplezi (unplug) din sistemul de gândire în care 99% sunt definitiv prinși, celebrul matrix. 

Matricea inițială a fost gândită ca toată lumea să fie fericită, dar asta este o utopie. Fără durere nu poți crește și nici nu înțelegi pe deplin plăcerea rară, iar căldura n-o simți și n-o apreciezi dacă nu te pătrunzi de frig.

La început au fost PUA. Încercau să spargă lacăte, să fure ”secretul”, să intre cât mai des și cât mai ușor. Toți proștii intră și ies des, exact cum cam aceeiași au și bani. Asta nu rezolvă nimic fundamental.

Mai târziu au apărut ”alpha” și ”beta”, cu gamma, delta, sigma în detaliere. Dar acestea erau sau nu erau, nu le puteai simula prea mult și fără leziuni. O fațadă, nimic de consistență. De aceea s-a și ”sinucis” Mystery și celălalt mare renumit PUA al cărui nume acum nu mi-l amintesc.

Au urmat: