Influențe faste

Părinții m-au îndrumat să muncesc mereu. De mic copil am lucrat prin gospodărie cot la cot cu ai mei, ulterior am spălat vasele și dușumelele în restaurantul tatălui meu ani de zile. Când am fost “promovat” la “pahare”, după vreo 2 ani de vândut înghețată și munca de jos din bucătărie, la spălat vase și podele și la curățat cartofi, am fost extrem de fericit. Până să ajung să servesc la masă – atunci am văzut-o ca pe cea mai mare realizare a vieții mele – au trecut mulți ani. Aveam 15-16 ani și credeam că sunt “cineva”. 

Model

Cum să fie, cum să fie...?!?
Ca o cafea cu lapte şi o brioşă lângă. Plus un pahar de apă.
Adică: bună, blândă, caldă, iubitoare, înțelegătoare.
Bună dimineața!!!

update 2018: nu mai este nevoie de brioșă.

Update 2019: nu mai este nevoie nici de lapte.

Simplă, neagră, tare - e suficient.

Maria şi surzii

Surdul n-aude, dar le potriveşte.
Slănic, linişte, relaxare, flori cu bulbi sau fără:
Maria, copil: Ce flori sunt acestea?
Geluțu, surd: Bujori.
Maria, copil: Au rădăcini?
Geluțu, surd: Nu, nu-s crini...

Ca fata mare la măritat

Este evidentă o grabă. O grabă teribilă și care aduce cu sine posibilitatea greșelii. De multe ori sau de cele mai multe ori.
Cunosc multe fete cumva frumoase, relativ cuminți și cu ceva prin cap. Nu prea multe, doar atât cât trebuie, dar unele au compensat cu averea familiei sau cu o imagine glamour. Și așa cum știm cu toții, fluturii de noapte trag la bec. Mulți se ard și strică și lampa.
Așa că drumul până la alesul inimii și altar a fost extrem de scurt sau n-a existat pentru vreo două. Pentru că au ales din primul. Din primul, da, nu din primulă. Aia-i o floare. Frumoasă, de altfel.

Felicitări și urări goale

Cu aniversările zilelor de naștere este o întreagă nebunie. Eu, de ziua mea de naștere, o sun pe mama și-i urez eu cele bune și-i mulțumesc că m-a purtat în pântece, m-a născut și crescut frumos și (relativ) sănătos. Ea poartă toate aceste merite. Eu n-am nici o calitate pentru a primi felicitări de ziua mea.

Mă miră, iar la cei apropiați, care mă și cunosc și-mi cunosc punctul de vedere, mă irită, uneori, felicitările transmise pe telefon, pe Fb, pe sms, sau prin viu grai cu ocazia zilelor de nume: sf. Vasile, Ion, Ștefan, Dumitru, Gheorghe...

”La mulți ani!”. Care ”LMA”? Ce legătură are ziua numelui cu mulți ani?

Sunt unic

Adâncă, inspirat de Ana:

Toți prietenii mei sunt ori însurați, ori divorțați, ori cu copii, ori cu burtă.

Eu sunt singurul fabulos, atrăgător, magnific, deştept şi neluat. Încă. :-)

Aaaaa, încă ceva, era să uit: şi modest!

Ce-i aia iubire?

Să-i dai cuiva libertatea de a pleca este poate cea mai pură dovadă şi declarație de afecțiune și dragoste.

P.S. (oct-noi 2015):

Dar s-o faci repede, preferabil din prima, fără tărăgănări și tertipuri, nu după ani de hăituială, amenințări, jigniri, procese și pierderi ireparabile.

Știi ce-i aia?

Ai cunoscut faza asta de iubire?

Nu?

Atunci dă-i drumul!

Școala altfel la Călărași

Am fost invitat de Petronela B. acum vreo trei săptămâni să le vorbesc elevilor ei despre ”Ideal și speranță într-o lume pesimistă”. A fost o temă aleasă pentru prima zi a săptămânii ”Școala altfel” la clasa a XI-a.

Petronela este profesoară de limba engleză și ”diriga” mult iubită a unei clase cu profil de pedagogie la un liceu din Călărași. Petronela și-a dorit foarte mult să insufle copiiilor ei o atitudine pozitivă, proactivă, energică. Să-i înarmeze eficient împotriva momentelor mai dificile din viață, să-i pregătescă pentru a fi puternici și independenți în viitor. Ea este genul acela de profesoară cu dăruiri și har, cu chemare pentru această meserie delicată de formator de oameni, mânată de pasiune pentru ceea ce face și iubire pentru învățăceii săi. M-a rugat să vin și să le vorbesc puțin elevelor ei așa cum vreau eu, n-am avut nici un corset, nici un ghidaj. Chiar m-am temut că eu, gură slobodă și cu un vocabular colorat de sportiv, voi strica pe acei copii sau voi scăpa vreo perlă sau vreo poantă mai deochiată. Se pare că am avut noroc...

Vezi-ți de treaba ta!

Chiar ți-ai rezolvat tu toate problemele tale și ai acum timp să te ocupi de alții?
Crezi că are cineva nevoie de sfaturile și părerile tale?!?
Ai să îndrepți tu cocoșații? Ai să rezolvi tu vreo problemă scriind în eter sau oriunde altundeva? 
Ai să miști tu ceva în țara asta din spatele unei tastaturi? Unde? Pe Fb?

Ajută și vei fi ajutat

De mic copil am fost educat sa ajut semenii. Mi s-a inoculat din familie un fel de obligație de a da sprijin celor care nu sunt atât de norocoși ca noi. 

Tata făcea asta la serviciul său unde era șef de unitate angajând oameni din diverse categorii defavorizate, persoane care în alte societăți de producție similare erau respinse și umilite. Apoi îi mai susținea pe acei nefericiți dăruind timp și energie pentru a-i instrui, cizela și integra. Mulți erau șocați de atitudinea tatei. 

Borderline

Știi acea senzație de arsură pe care o trăiești când o bucată de piele ți se smulge de pe trup?
Sunt unii care simt aproximativ aceeași stare când un apropiat sau cineva iubit îi lezează afectiv sau își retrage nejustificat ambasadele iubirii.

Eu, şantier în lucru

Intenționez să îmi îmbunătățesc relațiile cu mine însumi. Vast proiect.
Să fac pace cu mine însumi. Știu, e greu. 
Să mă iert. Știu, e foarte greu.
Să mă accept așa cum sunt. Asta pare imposibilă azi.
Să fiu mai liniștit și mai zâmbitor de la zi la zi. Lucrez la asta cu rezultate din ce în ce mai bune...

Secvență de final din: http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/02/maimutele.html

Revederea de 20 de ani

Săptămânile trecute mă sună Ion. Că vrea să revedem la bazin sâmbătă, aveam abonamente la aceeaşi spa. 
Că poate organizează și un tenis cu Mihai. M-am săturat de organizările lor. I-am spus să mă sune fix în ziua în care a închiriat terenul.
Tot Ion mă întreabă cum facem cu revederea de 20 de ani de la terminarea liceului.

Politicienii, o adunătură de infractori

Dar nu e vina lor. 
S-ar putea să fie vina noastră. 
Exclusiv a noastră.

De ce?

Televiziunile româneşti

Nu, nu este vina lor că produc şi difuzează mizerii. Fix asta se cere - se spune.
Cred că mai degrabă este vina celor ce se uită, şi se uită, şi iar se uită...

Vis scriitoricesc

Se făcea că terminam micul dejun şi începeam să savurez cafeaua. 
Ea făcea o cafea excepțională, mai ales dimineața după ce facem dragoste. La prânz, după partida de sex, cafeaua era mai lungă, ne alintăm doar cu aromele.
Locuiam aici, pe malul mării de câțiva ani deja. Fusese alegerea ei, dar eu mă obișnuisem poate prea repede cu mierea. 

Inutilitatea vizionării viitorului

Nu știu, nu am ştiut niciodată, foarte exact de unde îmi vin aceste”poze” ale viitorului, unele dintre ele clare, limpezi, evidente. Într-o vreme credeam că sunt doar rezultatul a unei prelucrări rapide a informațiilor din prezent și proiectate logic în viitor. N-a fost chiar așa tot timpul. 
Au fost foarte multe situații când evoluția din prezent a unor evenimente, luate și permutate logic în viitor, n-a fost deloc liniară sau predictibilă strict rațional sau matematic – așa cum ”vedeau” majoritatea semenilor mei. Mai era un ingredient deosebit. Volatil. Venit de niciunde. 

Rapid prin viață

Dar când totul în juru-mi va cădea,
Liber ca pasărea cerului să fiu aș dori,
Nimeni și nimic să mă rețină n-ar putea,
Sufletul mi-e ușor și de sus blând mă va privi.