Se făcea că terminam micul dejun şi începeam să savurez cafeaua.
Ea făcea o cafea excepțională, mai ales dimineața după ce facem dragoste. La prânz, după partida de sex, cafeaua era mai lungă, ne alintăm doar cu aromele.
Locuiam aici, pe malul mării de câțiva ani deja. Fusese alegerea ei, dar eu mă obișnuisem poate prea repede cu mierea.
Nu mai ştiu câți ani trecuseră în rai, că nu le mai țin contul anilor. Nici banilor nu le mai duc grija. De când iubita mea a decis că trebuie să-mi asigure tot confortul ca să scriu. Zicea ea, ce vis, că aș avea ceva talent. Și că de n-aș avea talent tot e mai bine să scriu. Pentru că de când scriu ea este mai liniștită cu mine.
Chiar așa m-a întrebat în acea seară de pomină:
- Cum ar arăta viața ta ideală? Dacă ai avea oricâți bani ai vrea tu, cum ai vrea să trăieşti? Cum ai fi cel mai fericit să-ți duci viața?
I-am răspuns direct și rapid:
- Pe malul mării. Să iau micul dejun relaxat, să mă plimb puțin pentru digestie, eventual să fac o baie, să înot sau să ne bălăcim puțin, apoi să mă apuc liniștit de scris când Soarele este prea puternic.
Dacă am chef și merge scrisul, să scriu până obosesc.
Să dorm puțin la prânz, apoi să facem sex. Să mâncăm ceva ușor după. Dacă vrem și ni se cere, să ne lăsăm pradă siestei.
După amiază, spre seară să ieşim şi să facem încă o baie sau două şi, dacă e vreme frumoasă, puțină plajă. Eu să joc fotbal sau voley cu cei adunați mereu pe plajă la locul arhicunoscut.
Pe înserat să revenim la căsuța noastră, să cinăm şi apoi să ieşim la plimbarea de seară pe malul mării.
Ea mă ascultă cu atenție, sorbi încă o dată din cafea, stinse țigara pe care știa că n-o suport, și mă întrebă:
- Nu cumva eu îți cam îndeplinesc ție toate visele? Tu când ai de gând să-mi ...
Un zgomot brusc mi-a întrerupt dulcele somn. Când m-am trezit, ușor buimac, deși cu un zâmbet larg, m-am ridicat în capul oaselor cu greu. Mușchii erau încordați toți.
Pe biletul de pe frigider, la fel ca pe spatele tricoului, la locul rezervat finanțatorului, dar și pe ultima copertă a primei cărți, scria:
”Sponsorizat de soție. Soție, nu mama copiilor. Încă.”
Ea făcea o cafea excepțională, mai ales dimineața după ce facem dragoste. La prânz, după partida de sex, cafeaua era mai lungă, ne alintăm doar cu aromele.
Locuiam aici, pe malul mării de câțiva ani deja. Fusese alegerea ei, dar eu mă obișnuisem poate prea repede cu mierea.
Nu mai ştiu câți ani trecuseră în rai, că nu le mai țin contul anilor. Nici banilor nu le mai duc grija. De când iubita mea a decis că trebuie să-mi asigure tot confortul ca să scriu. Zicea ea, ce vis, că aș avea ceva talent. Și că de n-aș avea talent tot e mai bine să scriu. Pentru că de când scriu ea este mai liniștită cu mine.
Chiar așa m-a întrebat în acea seară de pomină:
- Cum ar arăta viața ta ideală? Dacă ai avea oricâți bani ai vrea tu, cum ai vrea să trăieşti? Cum ai fi cel mai fericit să-ți duci viața?
I-am răspuns direct și rapid:
- Pe malul mării. Să iau micul dejun relaxat, să mă plimb puțin pentru digestie, eventual să fac o baie, să înot sau să ne bălăcim puțin, apoi să mă apuc liniștit de scris când Soarele este prea puternic.
Dacă am chef și merge scrisul, să scriu până obosesc.
Să dorm puțin la prânz, apoi să facem sex. Să mâncăm ceva ușor după. Dacă vrem și ni se cere, să ne lăsăm pradă siestei.
După amiază, spre seară să ieşim şi să facem încă o baie sau două şi, dacă e vreme frumoasă, puțină plajă. Eu să joc fotbal sau voley cu cei adunați mereu pe plajă la locul arhicunoscut.
Pe înserat să revenim la căsuța noastră, să cinăm şi apoi să ieşim la plimbarea de seară pe malul mării.
Ea mă ascultă cu atenție, sorbi încă o dată din cafea, stinse țigara pe care știa că n-o suport, și mă întrebă:
- Nu cumva eu îți cam îndeplinesc ție toate visele? Tu când ai de gând să-mi ...
Un zgomot brusc mi-a întrerupt dulcele somn. Când m-am trezit, ușor buimac, deși cu un zâmbet larg, m-am ridicat în capul oaselor cu greu. Mușchii erau încordați toți.
Pe biletul de pe frigider, la fel ca pe spatele tricoului, la locul rezervat finanțatorului, dar și pe ultima copertă a primei cărți, scria:
”Sponsorizat de soție. Soție, nu mama copiilor. Încă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.