Ca fata mare la măritat

Este evidentă o grabă. O grabă teribilă și care aduce cu sine posibilitatea greșelii. De multe ori sau de cele mai multe ori.
Cunosc multe fete cumva frumoase, relativ cuminți și cu ceva prin cap. Nu prea multe, doar atât cât trebuie, dar unele au compensat cu averea familiei sau cu o imagine glamour. Și așa cum știm cu toții, fluturii de noapte trag la bec. Mulți se ard și strică și lampa.
Așa că drumul până la alesul inimii și altar a fost extrem de scurt sau n-a existat pentru vreo două. Pentru că au ales din primul. Din primul, da, nu din primulă. Aia-i o floare. Frumoasă, de altfel.

Din păcate multe dintre ele sunt în doar trei situații acum: divorțate (cele mai fericite), divorțate cu copii mici în întreținere exclusivă aproape (cele mai puțin fericite) sau măritate în continuare, dar extrem de nefericite și care nu mai au cu soțul lor nici o legătură afectivă sau fizică, doar hârtiile sau vreun nefericit de copil ținându-i împreună.
Este adevărat că sunt și câteva care au ales cu capul partenerul, nu cu curul, scuzați de expresie, am vrut să zic cu sufletul, dar s-a blocat tastatura că-i veche.

Este arhicunoscută rata imensă a divorțurilor, numărul în continuă creștere al concubinajelor, rata colosală a depresiilor și sinuciderilor în rândul tinerilor dezamăgiți sau răniți din dragoste. Și dacă le știm, de ce nu facem nimic ca să schimbăm asta?

Este o discrepanță majoră evidentă între o așa-zisă, falsă, după părerea mea, emancipare și eliberare a sexualității în societatea modernă și imposibilitatea găsirii fericirii lângă un partener sau parteneră. N-am probleme cu orientarea de gen, au și ei nefericirile lor. Mari. Mai mari ca ale noastre pentru că ei sunt mai puțini și plaja de alegeri este net mai îngustă. 
Iar pe lesbiene să nu le invidiați, pozele acelea cu două superbe blonde lungi și slabe care se sărută lasciv și par a fi lesbiene... e o poză. Un fake. Rar găsești astfel de lesbiene ”bune”. Foarte rar. Am întâlnit lesbiene și nu-s în nici un caz ca în pozele acelea după care salivăm noi, unii, sau mă rog, eu. Dimpotrivă, n-ai vrea niciodată să te combini cu două lesbiene veritabile, nici pentru cinci minute. Ai ce discuta cu unele dintre ele, sunt excelente sfătuitoare, confesoare, prietene, dar sexul cu ele este horror.

Acum se nasc două întrebări care sunt pe buzele mamelor, taților și ale prietenilor sau prietenelor apropiați celor care se află într-o situație din cele trei descrise mai sus, adică divorțate (cele mai fericite), divorțate cu copii mici în întreținere exclusivă aproape (cele mai puțin fericite) sau măritate în continuare, dar extrem de nefericite:

1. De ce s-au măritat așa de repede, unele chiar cu primul ”bărbat” din viața lor? Ce le mâna de la spate?
2. De ce n-au mai căutat și alte variante, de ce nu le-a spus nimeni să nu se grăbească, să stea să mai chibzuiască și mai lase timpul să curgă, împreună cu cel ales, fără acte?
3. De ce continuă să aibă o viață amară , tristă, nefericită, și după ce au deschis ochii sau s-au despărțit de ”nenorocit”?

Nu știu. Chiar nu știu de ce. Dacă știam răspunsurile eram acum cel mai bogat om din Ro. Nu-i cazul, deocamdată. Mai caut.

Dar pot să dau cu presupusul sau să rup mici crâmpeie din realitatea înconjurătoare.
Voi folosi tot întrebări, văd că merge mai ușor așa:

1. De ce părinții, prietenii, cunoscuții și întreaga comunitate fac ca toți dracii, Doamne iartă-mă!, când fetele tinere vor să cunoască, să vadă, să experimenteze, să încerce diversitatea sau orice vor ele, absolut orice vor ele, direct pe pielea lor fină, fiorii găsiți doar prin cărți sau reviste pe la unele vârste fragede?
2. De ce întreaga societate, începând cu mass-media și terminând cu fiecare individual, exhibă de hormoni sexuali ostentativ, dar rata nefericirii din relațiile intime este la pământ și scade în continuare iar nimeni nu face nici o legătură?
3. De ce există atât de multe femei frumoase și valoroase singure, și bărbați așișderea, dar orgoliul, mândria și egolatria, toate păcătoase în orice religie a lumii, domină triumfal și în aplauzele prietenilor, prietenelor și a publicului larg întreaga societate?

P.S.

Vârstă fragedă poate să fie și 26 și 30 și 35 de ani. Da, da. Unele sunt fragede încă, nu la carne, dar la minte.