miercuri, 2 martie 2016

Spovedanie (mea culpa)

Pentru că este momentul potrivit, și pentru că duhovnicul meu nu este disponibil anul acesta, voi face acum ceea ce trebuia să fac demult. Trebuia să fac asta cu foarte mulți ani înainte, dar ticălos și târșelos cum sunt am tot amânat. Este prima oară când fac asta, fii indulgent(ă) cu mine, s-ar putea să mai greșesc sau să omit sau să spun diverse prostii, nu-i exclus.

Așadar, recunosc deschis:

1. Am mințit deseori. Am înșelat oameni și așteptări ale grupurilor. Am păcălit indivizi ce și-au pus speranțe mari în mine, doar pentru a demonstra diverse prostii legate de o stupidă mândrie. Am indus în eroare cu bună știință pentru a mă păstra pe mine imaculat și neafectat. Am făcut toate acestea către străini, dar cel mai dureros pentru mine este că am făcut-o față de apropiați sufletește și față de copii. Minciunile spuse copiilor nu mi le voi putea ierta prea ușor. Probabil niciodată.

2. Am căutat să-mi apropii câștigurile și victoriile prin metode neortodoxe și tactici neoneste. Mi-am făcut loc cu coatele, lovind rău în interesele altora pentru a avansa, evolua sau scăpa din locuri nedorite sau neprielnice. De cele mai multe ori nimeni n-a cunoscut asta și în marea majoritate a cazurilor nici astăzi nimeni nu știe despre ce a fost vorba.

3. Am urmărit banul, ochiul dracului, și gloria efemeră neglijând grav și rănind nemeritat prieteni, prietene, familia, propria sănătate fizică, psihică, spirituală.

4. Am împrumutat din ideile, rezolvările și știința altora, cei mai mulți nu foarte apropiați mie, fără să-i plătesc sau răsplătesc, și le-am folosit pentru a-mi îmbunătăți poziția, situația, imaginea sau viitorul.

5. Am speculat impecabil sentimente și afecte ale semenilor față de mine sau imaginea mea pentru a trage foloase materiale, financiare, emoționale și trupești.

Cel mai rău este că 95%, poate și mai mult, dintre relele făcute de mine sunt necunoscute de cei care au pătimit și față de care îmi cer acum iertare. 
Voi răspunde zilele acestea, cu detalii și mici justificări, chiar dacă unele tardive și inutile, oricui mă întreabă despre eventualele păcate pe care le-am săvârșit față de el/ea.

23 de comentarii:

  1. Incepe curatenia de primavara sau vrei sa stii intrebarile ;) ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil ca nici nu conteaza intrebarile, stii tu mai bine ce raspunsuri duci in spate si cer sa iasa la lumina.. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. si inca nu o inceput postul Pastelui. Purificarea interioara face bine in primul rand celui ce se spovedeste, dar si celor din jurul lui. VOrba Bibliei: "si s-o intors alt om".

    Fain scris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se spune şi că o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată.

      Ștergere
  4. Si cu cei ce cred ca e dreptul lor la greseala si obligatia altora la iertare, ce facem ?!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum se cheama asta in box ?
    Eschiva, cumva ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Hmmmmmm... Adica, te lasi mai prejos ?!?;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Vezi ca mai gasesti unul si cu mainile la ochi.. :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Dincolo de faptul ca adevarul te va elibera, cam ce crezi tu ca nu era cunoscut sau intuit deja ?! ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. De fapt, ce vrei sa fii intrebat ?!:)

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.